La 6 km de Petroșani, pe Drumul Național 66, natura a sculptat un monument cu adevărat impresionant, Peștera Bolii. Situată între Valea Jiului, Țara Hațegului, Munții Retezatului și cei ai Sebeșului, peștera este o sursă bogată de istorie, povești, mituri și frumuseți naturale.
Intrarea în peșteră se face odată cu intrarea pârâului Jupâneasa în masivul de calcar al muntelui. Locul de intrare este unul spectaculos, având 10 metri înalțime și 20 de metri lungime. Ceea ce este cu adevărat impresionant, este galeria principală, care are o lungime de 466 de metri și pe alocuri crează săli extrem de spațioase, crescând până la o lățime de 75 de metri. Înălțimea se păstrează pe toată lungimea peșterii iar diferența de nivel între intrare și ieșire este de doar 3 metri.
Pe lângă asta, este singura peșteră din țară care este străbătută pe întreaga lungime de un râu. De asemenea, este printre puținele peșteri din care lipsesc cu desăvârșire stalacitele și stalagmitele, formațiuni cărora nu li s-a permis formarea, din cauza aerului care circulă continuu prin peșteră.
Pârâul Jupâneasa se metamorfozează în călătoria prin peșteră și la ieșire poartă numele de Galbina. Ieșirea este la rândul ei foarte interesantă, aflându-se foarte aproape de calea ferată Petroșani- Hațeg, o cale ferată de o frumusețe rară în România, datorită tunelelor și curbelor impresionante. Dacă ajungi în această zonă, trebuie să ai grijă la calea ferată, deoarece trenurile circulă cu viteză relativ mare.
Deși nu se știe exact de unde vine numele peșterii, se presupune că provine de la familia Bolia, o familie foarte bogată din zonă, care a deținut numeroase proprietați și terenuri în apropiere.
Pentru localnici, peștera este un loc cu adevărat mistic. Legendele spun că aceasta este gazda unor bogății fabuloase, îngropate de daci în locuri neștiute. Cei care ajung totuși să se apropie de comori, cad pradă blestemelor și încep să vadă diverse năluci, care îi imbolnăvesc sau îi rătăcesc prin ascunzișurile peșterii.
Istoria turistică a Peșterii Bolii a început prin 1960, când aceasta a beneficiat de o amenajare cu poduri care să înlesnească trecerea peste pârâu. Din păcate, trecerea timpului și lăsarea ei în paragină au distrus vechile poduri, până de curând, când o mână de voluntari din zonă au reamenajat-o și au redat-o circuitului turistic.
Chiar și în perioada când a fost abandonată, peștera a fost gazdă pentru numeroase evenimente sau concerte muzicale, datorită acusticii extraordinare pe care o are sala mare. Sala a și primit, de fapt, denumirea de Sală de Concert și găzduiește și astăzi numeroase evenimente.
Datorită imensului gol subteran, Peștera Bolii a devenit și loc de filmare, o echipă din Germania alegând să filmeze aici câteva scene din documentarul Legenda Nibelungilor.
Pe lângă frumusețile naturale și deosebite în ceea ce privește peisagistica, peștera mai găzduiește și două specii de lilieci, pe care îi poți găsi grupați în colonii.
Odată ajuns în zonă, după ce ai vizitat Peștera Bolii, poți trece și pe la Cetatea Bănița, un alt loc cu adevărat frumos din zonă sau poți vizita stațiunile montane ale Văii Jiului și Muzeul Mineritului.
