Mânăstirea Dragoslavele este unul dintre cele mai cunoscute așezăminte religioase din județul Argeș. Cu toate că nu are o vechime foarte mare, schitul se situează într-o zonă cu multe construcții de patrimoniu cultural-religios iar în istoria sa a fost asociat cu numele cunoscutului Patriarh Miron Cristea.
Însă până la a intra în mai multe detalii cu privire la Mânăstirea Dragoslavele, ar trebui să aruncăm o privire asupra locului în care aceasta se situează.
Dragoslavele este o comună foarte veche despre care știm cu siguranță că exista pe la 1368 atunci când găsim prima mențiune documentară despre ea. La acea vreme se vorbea de două sate învecinate, Dragoslavele de Sus și de Jos. Ceea ce contează este că aici se află mai multe monumente de interes religios. Cel mai vechi este de departe Crucea lui Matei Basarab, monument ridicat în anii 1632-1654. Apoi urmează Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a cărei sfințire a avut loc în anul 1661 și Crucea lui Lupu Vameșu, ridicată în 1692. Dincolo de acestea, mai există Crucea lui Coman Pârcălabul din 1724 și Biserica cu hramul Înălțarea Domnului din 1745. Cu toate astea, mânăstirea Dragoslavele nu este nici pe departe atât de veche, ea luând ființă la începutul secolului XX.
Cum s-a născut Mănăstirea Dragoslavele
Biserica de la Mănăstirea Dragoslavele este una frumoasă, de lemn, ridicată în stil maramureșean și aste pentru că este creată în acele locuri. Însă schitul nu a luat ființă ca o obște de călugări obișnuită. Locul a fost gândit pentru a funcționa ca reședință patriarhală pentru toți preoții din regiunea Muscelului. iar locul, clădit din banii preoțimii a fost mai apoi dăruit Patriarhului Miron Cristea care a dezvoltat și mai mult reședința, îmbunătățind vila de aici și asigurând condiții de cazare bune pentru vizitatori.
Poate ar trebui să facem o mică paranteză pentru a spune că în acele vremuri, Miron Cristea era unul dintre cei mai respectați români, cu o adâncă implicare în problema unității naționale, ajuns regent și mai apoi prim-ministru între 1938 și 1939. În acest context gestul preoțimii a avut cauze destul de evidente.
Totuși, revenind la Mănăstirea Dragoslavele, ea a fost de fapt transformată în schit în perioada Patriarhului Justinian, care a adus aici bisericuța de lemn de care vorbeam mai devreme (transportând-o de la Predeal) și a transformat locul într-un schit adevărat, dăruindu-i înapoi toate clădirile aferente.
Atașat de acest loc, Patriarhul Justinian a avut ocazia să îl vadă cum mult mai des decât și-ar fi dorit vreodată deoarece regimul comunist l-a trimis aici vreme de șase luni ca represiune împotriva protestelor sale. Căci în primul deceniu de dictatură comunistă, mii de monahi au fost scoși din mânăstiri iar Justinian nu a putut tăcea.
Astăzi, mânăstirea Dragoslavele poate fi vizitată de oricine. Aici se poate ajunge venind din Câmpulung Mușcel atât cu autobuzul cât și cu mașina personală. La prima stație de benzină dinspre municipiu se face la stângă și la mai puțin de un kilometru de la pârâul Dragoslavele va apărea și schitul.
