S-a format pe insula nelocuită Staffa, în Scoţia fiind o peşteră cu ieşire spre mare. Numele său provine de la eroul Fingal, personajul central al unei epopei scrise în secolul al XVIII-lea de către istoricul James Macpherson.
Peştera lui Fingal are o istorie şi o geologie pe care nu le mai deţine nici o peşteră din lume. Peştera lui Fingal are 72 de metri înălţime şi 280 de metri lungime fapt care o plasează în topul celor mai mari peşteri ale lumii. Nu doar dimensiunile sale sunt uimitoare, ci şi faptul că este alcătuită din milioane de coloane de bazalt dispuse una lângă cealaltă. Aceste coloane deosebite s-au format natural printr-un proces de-a dreptul spectaculos. Lava fierbinte rezultată din erupţia unui vulcan din apropiere a intrat într-o etapă de răcire. Lava solidificată s-a crăpat în forme hexagonale lungi, de parcă cineva le-ar fi decupat în dimensiuni egale.
Peştera lui Fingal este cunoscută încă de la începuturile istorice ale regunii Staffa, însă nu există o delimitare precisă a timpului. Aceasta a intrat în atenţia publicului în momentul în care Sir Joseph Banks, biolog de profesie a ajuns la Peştera lui Fingal. Evenimentul are loc în anul 1772 şi din acest moment opera naturală începe să devină cunoscută şi în afara graniţelor.
Intrarea în Peştera lui Fingal se realizează printr-o porţiune circulară invadată de apele mării. Deşi dimensiunea intrării în peşteră ar fi potrivită pentru ambarcaţiunile mai mici, acest lucru nu este permis. Există şi posibilitatea de a o vizita pe uscat, pornind de pe insulă pe o pasarelă formată natural din coloane de bazalt. Mulţi operatori de turism organizează croaziere la Peştera lui Fingal din luna aprilie până în septembrie.
Frumuseţea peşterii a fost muza creaţiilor în operele mai multor artişti ai lumii. Compozitorul Felix Mendelssohn a compus o uvertură inspirat fiind de sunetele pe care, spune el, le-a auzit pe toată durata vizitei sale în peşteră. Înălţimea Peşterii lui Fingal şi acoperişul arcuit conferă atmosfera unei catedrale naturale. Sunetele stranii sunt produse de valurile de vânt sau curent ce formează ecouri bizare. Mulţi turişti au încercat să surprindă sunetele vântului pe înregistrări sau filmări, însă nici cele mai performante aparate nu au reuşit să redea acest lucru la intensitatea reală.
Numeroşi artişti de teatru, film sau muzică au folosit numele Peşterii lui Fingal în scenariile lor, crescând astfel renumele frumoasei locaţii. Chiar şi artiştii de la Pink Floyd au o piesă ce poartă numele acestei locaţii. De-a lungul timpului, personalităţi celebre au vizitat Peştera lui Fingal printre care scriitorul Jules Verne şi poeţii John Keats şi Lord Tennyson.
Peştera lui Fingal este un spectacol în sine pentru turiştii de pretutindeni. Atracţia primordială o reprezintă coloanele de bazalt. Aceste structuri naturale nu sunt unice în Peştera lui Fingal, dar se pare că această locaţie este preferata excursioniştilor. Aproape un milion de turişti din toate colţurile lumii străbat mii de kilometri pentru a ajunge la Peştera lui Fingal. Pentru aspectul său inedit, Peştera lui Fingal intră sub protecţia naţională, iar oficialii scoţieni fac toate demersurile pentru ca această frumuseţe naturală să fie conservată cât mai mult posibil.
