Barajul Hoover este una dintre cele mai vechi construcții ale secolului trecut, un monument al îndărătniciei Americii de a se lăsa învinsă de criza economică și un exemplu despre cum deșertul poate prinde viață.
Însă mai mult ca orice, Barajul Hoover este o atracție turistică extraordinară la granița dintre Nevada și Arizona, un loc ce impresionează și surprinde în egală măsură. Iar azi veți putea descoperi mai multe despre construcția și istoria acestui loc.
La începutul secolului trecut au fost demarate investigațiile cu privire la realizarea unui baraj hidro-electric în zona canionului Boulder, canion care reprezintă de fapt granița dintre statele Nevada și Arizona. Cu toate că planurile inițiale datează din 1900, abia în 1930 Congresul American și-a dat acordul pentru începerea acestei construcții. Deja zorii crizei economice interbelice începeau să se contureze dar asta nu a oprit proiectul să continue.
Vestea că în Nevada urma să se construiască unul dintre cele mai mari baraje din lume a creat o mare agitație în rândul șomerilor din Statele Unite. Lipsiți de orice perspectivă de angajare și reduși la o subzistență agonizantă, mulți și-au luat familiile și au emigrat efectiv, așezându-și taberele în jurul Las Vegasului de azi. Acest lucru a ușurat foarte mult sarcina companiei constructoare care a putut angaja muncitori chiar din apropierea viitorului baraj cu un minim de cheltuieli.
Barajul Hoover, o oportunitate
În anul 1931, consorțiul Six Companies a demarat primele lucrări ce constau în deturnarea albiei râului Colorado prin intermediul a patru tunele cu diametrul de 17 metri. Acestea, a căror lungime combinată depășea 5Km, au trebui săpate în stânca canionului folosind doar forța de muncă brută și dinamita. Această construcție în sine a reprezentat un efort incredibil având în vedere că prin contract, consorțiul era obligat să termine săpăturile până în primăvara lui 1933 pentru a prinde scăderile de nivel ale apei din toamnă. În caz contrar Six Companies ar fi fost amendată cu 3000 de dolari pe zi, echivalentul a aproape 10000$ în banii de azi.
Prima tranșă de ciment a fost turnată pe 6 iunie 1933, adică cu 18 luni înainte de termen. Însă cerințele acestei construcții uriașe au fost aproape incredibile. Deoarece cimentul are nevoie de timp să se usuce și să se întărească, inginerii de aici au ales să îl construiască în coloane străbătute de țevi lungi. Astfel, după turnarea unei coloane, prin țevi era circulată apă rece permițând timpi mai buni de întărire și o accelerare a construcției. Iar după ce reacția chimică a betonului înceta, țevile erau umplute cu un soi de umplutură specială pentru construcții, menită să ofere și mai multă rezistență coloanelor, aceeași umplutură fiind folosită și în spațiul dintre coloane.
Barajul Hoover a fost inaugurat oficial pe 30 septembrie 1935, chiar dacă construcția mai avea aproape un an până să fie gata. Totuși, pentru a coincide cu un tur prin vestul Americii organizat pentru președintele Franklin Delano Roosevelt și în lumina faptului că structura exterioară era totuși gata, ceremonia a avut un successemnificativ cu peste 10000 de oameni prezenți în acea zi de toamnă fierbinte (temperaturile erau încă apropiate de 40 de grade Celsius). Totuși, ca o remarcă, la început, Barajul Hoover s-a numit de fapt Boulder Dam. Acest lucru și faptul că fostul președinte Teddy Roosevelt nu fusese nici măcar invitat au fost niște scăpări grosolane…dar nu singurele.
Pe lângă faptul că forța de muncă de la baraj era puternic segregată iar muncitorii de culoare își găseau foarte greu de lucru, condițiile în care își desfășurau aceștia activitatea erau foarte departe de standardele de azi. Însă dintre toți cei angajați la ridicarea barajului The High Scalers aveau cea mai periculoasă dar și cea mai spectaculoasă muncă. Aceste echipe speciale primiseră rolul de a desprinde bolovanii de pe versanții muntelui și de a face săpăturile necesare pentru integrarea laturilor barajului în pereții canionului. Atât de curajoși erau acei oameni încât până în ziua de azi a rămas în istorie unul dintre ei care, din nevoia de a transporta repede materiale sau colegi peste construcție pur și simplu acționa asemenea unui pendul, ancorat de o funie suspendată peste canion.
Arhitectura barajului este una foarte specială. Asta pentru că, deși este eminamente o structură utilitară, barajul Hoover a atras aici uni dintre cei mai buni artiști ai vremii. Gordon B. Kaufmann, spre exemplu, era arhitect și datorită lui, construcția a primit numeroase elemente de decor în stil Art-Deco, specific acelei perioade. Datorită lui, turnurile de admisie a apei au un design absolut spectaculos și tot prin intermediul lui, la proiect a fost cooptat și Allen Tupper True care a dorit să dea o latură mult mai profundă decorațiunilor interioare. Astfel, Tupper True a căutat și s-a documentat, obținând numeroase motive, modele și seturi de culori specifice triburilor amerindiene Navajo și Pueblo, native ale zonei. Ele au fost integrate în decorațiunile podelei și ale pereților, alegând simboluri ale ploii, apei, norilor, fulgerului și animalelor locale, Tupper True combinând elemente vechi și noi pentru un aspect absolut uluitor.
Barajul Hoover, un monument american
Absolut uimitoare sunt și sculpturile lui Oskar J.W. Hansen, ”Siluetele Înaripate ale Republicii”, care sunt construite prin turnare continuă din bronz. O metodă care, deși le oferă un aspect extraordinar, a implicat ceva ingeniozitate pentru a le pune nealterate pe poziții, ele fiind așezate pe cuburi de gheață și așezate la locul lor pe măsură ce gheața s-a topit.
Barajul Hoover a fost gândit de la început ca obiectiv turistic și chiar din timpul construcției aici veneau numeroși vizitatori. Însă la finalizare, construcția avea deasupra și două benzi de circulație auto, fiind inclusă în US Route 93. Azi însă, traficul este deviat pe noul viaduct construit nu foarte departe de baraj. Totuși ,turiștii au voie să circule pe jos deasupra edificiului iar în interior există un centru pentru vizitatori care atrage în prezent peste 1 milion de oameni interesați să descopere istoria ridicării și cum a fost conceput barajul Hoover.
