Pentru cine nu a mai auzit de Salar de Uyuni, trebuie spus că locul este cea mai mare întindere de sare din lume, cu o suprafață de aproape 11 kilometri pătrați, la o altitudine de 3656 de metri, aproape de crestele Anzilor din parte de sud-est a Boliviei. Și dacă asta nu este suficient, întreaga zonă este dreaptă ca în palmă cu o diferență de altitudine între un capăt și celălalt al pistei de sare, de doar 1 metru.
Istoria geologică a acestei zone este asociată cu mai multe schimbări ce au avut loc în zonă. Cu vreo 40.000 de ani în urmă, aici se afla un lac preistoric gigantic, Lacul Minchin. Ulterior, acesta a secat parția, lăsând loc pentru paleolacul Tauca și mai apoi pentru lacul preistoric Coipasa. A fost un proces ce a durat 30.000 de ani și în urma sa au rămas două lacuri moderne, mai mici și două întinderi de sare: Salar de Coipasa și Salar de Uyuni, în mijlocul acestuia din urmă aflându-se o insulă de pământ numită Incahuasi.
Salar de Uyuni, comoara Boliviei
Salar de Uyuni este cam de 100 de ori mai mare decât celebra pistă de sare de la Bonneville însă în anumite momente ale sezonului ploios, dacă lacul Titicaca, aflat nu la foarte mare depărtare de Salar de Uyuni, inundă lacurile adiacente, acestea se revarsă pe enorma pistă de sare inundând-o. Rezultatul este că aici se găsesc tot timpul, pe lângă sare și noroi lacustru dar și un soi de saramură ce se ascunde sub un strat destul de gros de sare ce poate varia de la 10 cm la câțiva metri.
Salar de Uyuni are o mare importanță pentru economia zonei din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, aria conține nu numai sare ci și potasiu, litiu și magneziu precum și alte elemente chimice rare în concentrații mai mici. Totuși, sarea rămâne principala resursă a regiunii, estimându-se că aici se află 10 miliarde de tone din acest material, extracția anuală ajungând la un maxim de 25.000 de tone.
Salar de Uyuni este o atracție turistică foarte importantă, aici sosind vizitatori din toată lumea, motiv pentru care în zonă au fost construite mai multe hoteluri…din sare. Această soluție ”inginerească” a fost motivată de faptul că în zonă nu cresc copaci sau plante iar materialele de construcții ar fi fost foarte scumpe de adus până aici. Prin urmare, absolut tot ceea ce ține de arhitectura hotelurilor este realizat doar din sare, un material durabil și rezistent.
În plus, zona mai este cunoscută și pentru cimitirul de trenuri. Pe o lungime de 3 km se înșiră nenumărate locomotive cu aburi și vagoane rămase să ruginească aici încă din anii 40 ai secolului trecut, atunci când activitățile miniere din zonă au încetat iar calea ferată a fost pur și simplu abandonată.
