Zona Maramureşului este cu siguranţă o emblemă a ţării noastre, fiind locul spre care tot mai mulţi străini îşi îndreaptă atenţia atunci când vine vorba de planificarea vacanţei. Situat în nord-vestul României, Maramureşul este regiunea care a reuşit să-şi conserve foarte bine tradiţiile şi obiceiurile străvechi, arta cioplirii lemnului fiind reprezentativă în acest sens. Nu poţi spune că ai vizitat Maramureşul dacă nu ai zăbovit aici măcar o săptămână. Frumuseţea aproape ireală a locurilor, numeroasele obiective turistice au nevoie de timp pentru a fi cunoscute aşa cum merită.
Cimitirul Săpânţa, cimitirul vesel al României
Este situat în comuna cu acelaşi nume, pe malul drept al Tisei. În anul 1935, Stan Ioan Patras, sculptor pasionat, a cioplit primul epitaf pe o cruce din cimitir. De atunci şi până astăzi s-au mai adăugat aproape 900 de cruci din lemn de stejar care păstează pentru totdeauna poveştile de viaţă ale celor ce au murit. Fundalul crucilor este colorat în albastru, cunoscut şi sub numele de “Albastru de Săpânţa” , pentru restul picturii folosindu-se culori puternice ca roşu, verde, alb, galben.
Pe cruci, sunt pictatate femei îmbrăcate în costum national care fac pâine, torc lână, ţes covoare, se roagă sau bărbaţi care ară sau au grijă de animale. Aceste imagini ilustrează principalele îndeletniciri ale locuitorilor. Pe cruci există şi versuri care surprind într-o manieră umoristică aspecte din viaţa celui decedat. Pentru originalitatea sa, Cimitirul de la Săpânţa a devenit monument protejat de UNESCO.
Casa memorială Stan Ioan Patras
Este situate la mai puţin de 250 de metri de cimitirul Săpânţa şi este casa în care a trăit meşterul fondator al cimitirului Săpânţa. Iubitorii de artă vor regăsi aici picturi pe sticlă, sculpturi, articole din ziare vechi, fotografii personale ale lui Stan Ioan Patras.
Biserici şi mănăstiri maramureşene
Maramureşul este vestit şi pentru numărul mare de lăcaşe de cult. Dintre acestea, opt biserici de lemn au devenit monumente protejate de UNESCO. Ca şi clădiri sunt înalte dar înguste, cu turle lungi şi subţiri, simbol al edificiilor specific maramureşene. În lemn sunt sculptate elemente din natură, animale şi diverse geometrii. Vizitează bisericile din: Budeşti, Deseşti, Şurdeşti, Plopiş, Rogoz, Bârsana.
Mocăniţa şi Vişeul de Sus
Cu o lungime totală de 56 kilometri, calea ferată de la Mocăniţa a fost construită cu scopul de a transporta lemne,. Aceasta urmează cursul râului Vişeu şi este ultima cale ferată cu abur, perfect funcţională, la nivel mondial. Locomotivele se alimentează cu lemne şi au fost construite în anul 1950. În zilele noastre Mocăniţa îndeplineşte dublu rol: transporta lemne, dar şi turişti. Timpul de parcurgere a întregului traseu este de 8 ore la urcare şi 6 ore la coborâre.
Lacul Albastru
Este situat pe versantul Dealul minei, în partea de sud-vest, fiind format natural din căderea unei foste galerii miniere, în care s-a adunat apă de ploaie. Lacul albastru are o frumuseţe unică, apa sa îşi schimbă nuanţa în funcţie de cum bate lumina soarelui. Lacul are o formă aproape circulară şi adâncimi de până la 4 metri. Arborii şi coniferele care îl înconjoară completează perfect peisajul şi frumuseţea sa.
Oameni, tradiţii şi obiceiuri în Maramureş
Maramureşenii sunt oameni care ştiu să petreacă, să se roage, să fie gazde bune pentru musafirii lor. Zilele de sărbătoare din Maramureş presupun, înainte de toate o ţinuta specială şi anume costumul popular. Acesta este lucrat manual, din pânză de in şi cânepă, ţesut la război. Dintre tradiţii cele mai cunoscute şi iubite sunt: dansul Căluşarilor, obiceiurile de iarnă(steaua, pluguşorul), obiceiurile de Florii(crenguţele sfinţite de salcie înflorită sunt păstrate tot anul la grinda casei) şi multe altele.
Maramureşenii sunt adevăraţi speciliaşti şi în domeniul culinar. Dacă ajungi în Maramureş nu rata specialităţile din carne de porc, plăcintele, ciorbele acre din legume, brânzeturile şi multe altele.
