Cazinoul din Constanța a fost vreme de multe decenii un punct de referință pe harta orașului Constanța. Erau vremuri când milionariu din toată lumea veneau aici pentru a-și juca șansele și legenda spune că unii chiar și-au găsit sfârșitul aici, aruncându-se în valurile mării când nu au mai avut ce bani să piardă.
Povestea construcției acestui edificiu este una destul de complicată pentru că proiectul ridicării construcției a fost modificat de mai multe ori. Pornind de la ideea inițială a arhitectului Petru Antonescu de a ridica o clădire cu elemente arhitecturale tipic românești, administrația locală a trecut dreptul de a realiza planurile pentru Cazinoul din Constanța unui alt proiectant francez, D. Renard. Însă nici acesta nu a reușit să producă o variantă satisfăcătoare.
Prin urmare, greul cade pe umerii unor proiectanți și arhitecți români de renume: Elie Radu, Ion Mincu și D. Maimarolu. În planul lor se ținea cont de elementele necesare unui astfel de local iar Cazinoul din Constanța începea să prindă în sfârșit formă cu dotări moderne, o sală de onoare spectaculoasă și o sală de restaurant cu bucătăria aferentă care să găzduiască jucătorii de aici și nu numai.
În timpul Primului Război Mondial, clădirea a fost transformată în spital pentru răniții de pe front.
Ulterior, pe la finele anilor 1930 s-a trecut la refacerea și restaurarea unei părți din clădire ca urmare a unor stricăciuni produse de intemperiile de pe malul mării dar după aceea Cazinoul din Constanța a intrat oarecum în umbră, următoarea restaurare serioasă având loc abia în 1986. Atunci, o întreagă echipă de artiști plastici au lucrat la refacerea picturilor interioare în stil baroc, la recondiționarea stucaturilor dar și la curățarea și repararea vitraliilor.
Cazinoul din Constanța și anii comunismului
Problema era că în Cazinoul din Constanța aveau loc activități ce nu prea corespundeau cu spiritul comunist. Aici aveau acces înainte de 1945 doar cei mai bogați și mai aventurieri dintre români. Era un loc al luxului unde ținuta de seară nu trebuia să lipsească iar etalarea luxului se făcea în cel mai firesc mod posibil. Dar în același timp, Cazinoul a fost și locul de desfășurare a multor drame pasionale, oameni ce își jucau și ultimul bănuț în speranța că se vor redresa și își vor redobândi averea dar care adesea sfârșeau luându-și zilele prin vreo cameră de hotel sau aruncându-se direct în mare.
După Revoluție, lipsa fondurilor și o anumită doză de dezinteres din partea autorităților locale au adus Cazinoul din Constanța într-o stare foarte apropiată de cea de ruină. Clădirea odinioară impozantă și impresionantă putea fi văzută cu pereții scorojiți, cu decorațiunile lipsă și într-o stare vecină cu prăbușirea. De aceea, după 11 martie 2009 ea a fost închisă pentru a fi renovată.
Responsabilă cu această lucrare a fost o firmă străină, Isreal Queen Co Leisure, care a încheiat un acord cu Primăria Constanței pentru a recondiționa și pune în folosință Cazinoul din Constanța. Planurile avute în vedere erau cele ale unui stabiliment modern, dotat la standarde europene și unde clienții să aibă parte de toate formele de entertainment pe care le-ar dori.
