Poate că România nu este cea mai bine promovată țară pe partea de turism, dar cu siguranță avem unele dintre cele mai frumoase stațiuni din Europa. Acesta este și cazul cu Băile Olănești, supranumită Izvoarele de Aur și foarte apreciată pentru apele sale bogate în minerale sodice, iodurate, calcice, bromurate, sulfuroase sau clorurate. Puterea lor vindecătoare a reprezentat vreme de decenii un catalizator pentru turismul de aici însă chiar înainte de perioada modernă, cei ce vizitau aceste locuri o făceau în speranța că izvoarele de la Băile Olănești îi vor ajuta să scape de suferințele pe care le aveau.
Băile Olănești, sau cel puțin izvoarele de aici – căci zona se numea altfel – sunt menționate pentru prima dată într-o scrisoare din 1760. Și cu această ocazie aflăm și de unde își trage numele stațiunea căci ea se află pe locul unde își avea moșia clucerul Toma Olănescu, cel care a construit primele băi acoperite de aici. Și desigur, la fel ca în multe alte cazuri, originile denumirii localității sunt oarecum controversate datorită unor surse ce par să crediteze ca sursă soldații austrieci ce se numeau ulani sau…olane. Dar indiferent care este adevărul, 1760 este anul primei atestări documentare a zonei.
Ceva mai târziu, prin 1830, apar primele rezultate științifice legate de proprietățile chimice ale apelor de la Băile Olănești. Acest lucru este posibil datorită testelor și analizelor realizate de Kark Friedrich Siller, lucru ce a popularizat și mai mult viitoarea stațiune. Însă abia în 1873, efectele benefice ale izvoarelor de la Băile Olănești primesc recunoașterea oficială prin prisma premiilor obținute la expoziția internațională de la Viena din acel an. Ba mai mult, proprietăților lor curative sunt comparate cu același prilej cu cele ale izvoarelor de la Baden-Baden, Aix de Bains sau Karlovy-Vary, stațiuni cu mult mai cunoscute în acea perioadă.
După 1895, stațiunea Băile Olănești își pierde importanța datorită unor revărsări de pământ și apă care astupă gurile izvoarelor subterane. Și astfel, vreme de aproape jumătate de secol nimeni nu mai vorbește de aceste locuri. Abia după primul Război Mondial încep operațiunile de curățare, captare și igienizare a izvoarelor, dublate de noi construcții ce apar în zonă. Statul se implică activ în revitalizarea stațiunii, urmărindu-se atragerea de noi turiști și popularizarea acestei destinații. În perioada comunistă, stațiunea Băile Olănești este dezvoltată și mai mult iar în 1989 sunt finalizate și lucrările la vilele de vacanță ale familiei Ceaușescu – vile de care evident nu au apucat să se bucure.
Atracții turistice la Băile Olănești
Băile Olănești nu este doar un loc de tratament pentru numeroase afecțiuni ci și un spațiu de o frumusețe deosebită ce ascunde câteva atracții turistice demne de vizitat.Schitul Pahomie, poate cel mai izolat de la noi din țară și Schitul Iezer de pe Muntele Cheia sunt două repere spirituale importante ale zonei dar ceea ce atrage cel mai tare sunt cele două rezervații de aici.
Dacă vă place natura, rezervația de Tisa, care se întinde pe un hectar și jumătate asigură un spațiu excelent de relaxare. Iar Rezervația Naturală Stogul ce se află în masivul Buila, este plină de avenuri și peșteri ce pot fi explorate dacă aveți un minim de experiență iar flora și fauna de aici sunt ce adevărat superbe.
