Clădirea Parlamentului German este una dintre cele mai vechi din Berlin iar de-a lungul timpului ea a văzut ridicându-se deasupra ei steagul imperial cu acvila bicefală, cel nazist cu a sa zvastică și după 1990 tricolorul Germaniei unificate. În tot acest timp, prin Reichstag au trecut generații întregi de conducători iar clădirea chiar a trebui să fie parțial reconstruită după luptele duse în Berlin la finele celui de-al Doilea Război Mondial.
Proiectarea noului Reichstag (într-o traducere aproximatică termenul însemnând dieta sau Parlamentul Imperial) a fost rezultatul unui concurs de arhitectură câștigat de Paul Wallot care a gândit clădirea astfel încât aceasta să semene cu un palat renascentist. Însă în realitate, acesta a fost al doilea concurs organizat, pentru că primul, realizat în 1871 nu a fost fructificat. Și poate că într-un fel e mai bine așa căci viitorul Reichstag arăta încă din faza de proiect mai impresionant decât orice altă construcție din Berlin.
Multiplele întârzieri și problemele apărute în dezvoltarea proiectului au făcut ca piatra de temelie pentru Reichstag să fie așezată abia pe 29 iunie 1884, onoarea aparținându-i lui Wilhelm I, regele Prusiei și primul împărat german. Însă ciudat lucru, la finalizarea clădirii în vremea lui Wilhelm al II-lea, părerile cu privire la ea au fost foarte împărțite. În timp ce unii aclamau cupola de oțel și sticlă, un efort ingineresc deosebit pentru acele vremuri, arhitectura realizată într-o combinație de stiluri a stârnit destule critici.
Reichstag, martor prin istorie
Dar dacă edificiul a fost ridicat în perioada monarhiei germane, primul eveniment major unde se vorbește despre Reichstag, este chiar abdicarea lui Wilhelm al II-lea în 1918. Cu această ocazie de la balconul parlamentului este proclamată la 9 noiembrie noua Republică de la Weimar. O formă de guvernământ ce a rezistat până târziu în 1933 atunci când un nou eveniment legat de Reichstag a dus la o schimbare radicală.
Pe 27 Februarie 1933, clădirea a fost cuprinsă de flăcări în circumstanțe încă necunoscute. Dar dacă vinovații nu au fost prinși, acesta a fost prilejul perfect pentru regimul nazist să dizolve Republica de la Weimar și să impună noi reguli de securitate mult mai stricte. Dar era doar începutul iar după ce al Doilea Război Mondial a fost declanșat, incendiul a fost folosit ca propagandă anti comunistă. Și din nou, după ce fusese doar parțial restaurat, ploaia de bombe ce a căzut peste Reichstag în 1945 a distrus din nou bună parte din clădire, operă desăvârșită de focurile de armă și obuzele tancurilor rusești ce au luptat pe străzile Berlinului.
Războiul rece a fost picătura care a umplut paharul suferinței pentru Reichstag fiindcă, aflat în zona de influență rusă, clădirea a rămas în ruine până în 1956 atunci când s-a decis restaurarea ei. Din păcate, concursul ce a determinat arhitectul ce se va ocupa de refacere a fost câștigat de Paul Baumgarten care între 1961 și 1964 a impus un stil minimalist, privând clădirea de aproape toate decorațiunile interioare și exterioare.
După reunificare, atenția germanilor s-a îndreptat din nou spre Reichstag, acolo unde s-a semnat unirea celor două Germanii într-una singură. De această dată, o nouă renovare masivă a readus gloria de odinioară a clădirii parlamentului, păstrând totuși fragmente de istorie cum ar fi desene și texte grafitti făcute de soldații ruși la finele războiului și alte mici amintiri imortalizate pentru eternitate.
