Cetatea Alba Carolina este cel mai important monument istoric din Alba Iulia. O cetate bastionară în toată puterea cuvântului care păzește orașul încă din secolul al XVIII-lea, fiind ridicată pe Dealul Citadelei. Aici Imperiul Habsburgic și-a ridicat cea mai importantă fortificație din Transilvania, menită să apere împotriva oricărui eventual atac din partea trupelor otomane, învinse anterior și alungate din Ungaria și Transilvania.
În epocă, Imperiul Otoman cucerise deja regiuni precum Transilvania sau Ungaria dar expansiunea sa se oprise la Viena, unde o armată compusă din trupe austriece și poloneze reușise o victorie fără precedent împotriva turcilor. În aceste condiții, otomanii s-au retras (a se citi au fost obligați să o facă) și au lăsat în urmă teritori ce au intrat sub protectorat habsburgic. Datorită contextului de la acea dată, Mareșalul Principe Eugeniu de Savoia a dorit să realizeze o fortificație puternică în zona Transilvaniei care să oprească orice atac venit din partea turcilor. Pentru asta a apelat la un model deja cunoscut și aplicat în Franța: fortificația de tip Vauban.
Cum s-a născut Cetatea Alba Carolina
După o prospectare topografică a zonei în 1711 și după ce Eugeniu de Savoia și-a dat acordul cu privire la realizarea construcțiilor prin 1714, a mai durat încă un an pentru terminarea lucrărilor de demolare a orașului medieval în zona în care urma să se ridice cetatea Alba Carolina.
Folosind un proiect tehnic conceput de arhitectul italian Giovano Morando Visconti (ultimul său proiect de altfel căci în 1717 moare de ciuma bubonica) și completat de inginerii Iosif de Quadri și Konrad won Weiss, lucrările au fost demarate la construcția ce urma să aibă nu mai puțin de patru linii fortificate.
Vreme de aproape 50 de ani, Cetatea Alba Carolina s-a aflat într-un șantier neîncetat. Majoritatea muncilor grele au fost executate de iobagi români aduși din toate colțurile Transilvaniei însă sculpturile și lucrările de finețe au fost realizate de scuptorul Johann König și oamenii săi. De remarcat că sistemul fortificat, care într-un final a numărat doar trei linii defensive, era gândit pentru a oferi protecție și acoperite de la interior spre exterior.
De la exterior la interior, Cetatea Alba Carolina dispunea de mai multe sisteme de apărare. Prima linie de rezistență era formată din contragărzi care ofereau protecție pentru fețele bastioanelor și pentru ravelinele din spate. A doua linie era formată din raveline de forma unor semilune lungi de 60 sau chiar 90 de metri iar în spatele lor, înainte de bastioane se mai afla o linie de curtine precum și șanțuri de apărare.
Dar dincolo de ele se întindea corpul principal al fortificației, cu o formă ciudată de heptagon neregulat, adaptată reliefului pe care era construită Cetatea Alba Carolina. Aici se află șapte bastioane dintre care cel numit Trinitatea este cel mai mare. În continuare celelalte poartă nume sugestive pentru credința ori personalitățile acelor vremuri: Sfânta Elisabeta, Sfântul Carol, Sfântul Capistrano, Sfântul Mihail, Sfântul Ștefan și, cum altfel, există un bastion ce poartă numele lui Eugeniu de Savoia, cel care s-a gândit pentru prima dată la ridicare acestei cetăți.
Azi Cetatea Alba Carolina este un important obiectiv turistic din Alba Iulia, iar vizitatorii pot intra pe aproape oricare dintre cele șase porți ale sale, bucurându-se de imaginea unei fortificații deosebit de bine conservată. De altfel, recent a reintrat în circuitul turistic și una dintre laturile construcției care s-a aflat într-un amplu proces de renovare.
