Ki este un lăcaş de cult budist, o mănăstire tibetană localizată la o altitudine de 4166 de metri, într-o zonă abruptă. Mănăstirea Ki a fost construită în Valea Spiti, în apropiere de râul omonim, în India. Ki este cea mai mare mănăstire din Valea Spiti, fiind de asemeni un centru de instruire religioasă pentru cei care simt ca viaţa monahală este drumul pe care ar dori să meargă pentru tot restul vieţii.
Se spune că Mănăstirea Ki a fost fondată în secolul al XI-lea de către Dromton, un elev al celebrului profesor Atisha, edificiul fiind de fapt o construcţie rudimentară care nu a rezistat în timp. Deşi prima clădire construită pentru prima dată în Valea Spiti nu mai există, Dromton rămâne un deschizător de drumuri, persoana care a insuflat celorlalţi ideea că regiunea este locul perfect pentru a construi un lăcaş de cult. Valea Spiti este atacată în timpul secolului al XVII-lea de către mongoli, fiind complet devastată. Anii care urmează sunt perioade dificile pentru Valea Spiti fiind invadată şi distrusă de nenumărate ori de popoarele care-şi doreau supremaţia pe întreg ţinutul. Secolul al XIX-lea este momentul în care se decide restaurarea şi extinderea Mănăstirii Ki.
Astăzi, Mănăstirea Ki este structurată pe trei etaje, primul este subteran fiind folosit în principal pentru depozitare. Parterul este locul unde trăiesc călugării mănăstirii, camerele fiind decorate cu picturi murale specifice cultului budist. Mănăstirea Ki poate adăposti un număr de 250 de călugări, care au reşedinţa în interiorul zidurilor sacre. La momentul actual 100 de călugări budişti trăiesc la Mănăstirea Ki şi respectă cu sfinţenie regulile scrise sau nescrise ale lăcaşului de cult.
Mănăstirea Ki este un spaţiu de o importanţă religioasă majoră, fiind locul care adăposteşte numeroase cărţi, picturi şi alte obiecte sfinte reprezentative pentru religia budistă. Mănăstirea Ki a fost construită într-o regiune pustie dominată de dealuri aride, printre care se evidenţiază un ansamblu de clădiri. Aceste edificii au fost construite din piatră, exteriorul fiind vopsit în alb, cu acoperişuri pământii şi vişinii. Culorile nu au fost alese întâmplător, fiind specifice cultului budist.
Călugării sunt cei care se ocupă de organizare în Mănăstirea Ki, sunt cei care se ocupă de curăţenie, dar şi de vizitatori. Totuşi mediul nu este atât de strict, pe lângă rugaciunile zilnice efectuate la ore bine stabilite, călugării au dreptul la practicarea diverselor activităţi. Voleiul este sportul preferat al călugărilor, aşa încât să nu te miri dacă îi vei vedea pe teren pasând mingea de la unul la altul. Totodată, la Mănăstirea Ki au loc diverse evenimente şi festivaluri de muzică religioasă apreciate de turişti.
Valea Spiti nu este o zonă uşor de accesat, o porţiune din traseu nu poate fi parcursă decât pe jos. În timpul iernii, lucrurile devin şi mai dificile şi deoseori accesul în regiune a fost interzis. Cu toate acestea, numeroşi turişti de pretutindeni trec peste aceste aspecte, numai anul trecut 500 000 de turişti din întreaga lume au vizitat Mănăstirea Ki.
Aşadar, Mănăstirea Ki este un edificiu inedit, zona înconjurătoare evidenţiază şi mai mult frumuseţea sa. Este de necrezut modul în care adepţii cultului budist s-au retras în pustietate pentru a respecta cât mai mult personalităţile religioase pe care le venerează.
