Castelele de pe Valea Loarei sunt extraordinare opere de artă, parte a unui tărâm ca de basm poreclit de multă vreme ”Grădina Franței”. Acesta e un loc special pe care UNESCO l-a inclus deja de prin 2000 în lista sa de patrimoniu mondial și pe care fiecare turist ajuns în regiunea delimitată de localitățile Sully-sur-Loire și Saint-Florent-le-Viel trebuie să le vadă neapărat. Aici este tărâmul de basm al castelelor, locul în care natura cu peisajele sale mirifice și-a dat mâna cu măiestria meșterilor francezi pentru a crea un loc al frumosului dominat de istorie.
Spuneam că zona în care se află Castelele de pe Valea Loarei este un loc plin de istorie și nu exageram câtuși de puțin. Primele castele de aici au început să fie ridicate încă din secolul XII. Iar la construcția lor au fost implicați marii arhitecți ai vremii. De fapt, dacă ar fi să dăm crezare surselor istorice, printre maeștrii chemați a fost și faimosul Leonardo da Vinci, cunoscut pentru talentele sale multiple de artist, inginer și arhitect (chiar dacă la vremea aceea toate aceste ocupații nu erau chiar la fel de bine definite).
Un aspect foarte interesant legat de regiunea Loarei este că, în evul mediu, aici s-au dat foarte multe bătălii. Tocmai de aceea, foarte multe sate din zonă au fost fortificate și tot din același motiv, în regiune au început să apară și primele castele fortărețe. Erau construcții relativ primitive, departe de frumusețea pe care o Castelele de pe Valea Loarei azi. Însă acesta a fost doar începutul. În continuare, de-a lungul secolelor următoare, fortificațiile au fost îmbunătățite, li s-au adus noi inovații și ranforsări, cu poduri mobile, turnuri crenelate și în unele cazuri chiar șanțuri de apărare.
Apoi, de prin secolul XII, când în regiune au început să dispară conflictele armate, și castelele au început să se schimbe. Din sumbre și inestetice, fiecare stăpân a încercat să îi ofere propriului edificiu o rezistență sporită în fața nou introdusei artilerii (tunurile făceau ravagii asupra vechilor cetăți cu ziduri prea subțiri) dar și un aspect mai elegant, mai sofisticat.
Din această evoluție s-au născut adevărate capodopere arhitectonice specifice spiritului francez. Clădiri vaste, ample, cu ferestre suficient de mari cât să permită luminii să pătrundă peste tot. Iar la exterior grădini ample și elegante numai bune pentru promenadă. Rezultatul a fost că treptat, Castelele de pe Valea Loarei au devenit un loc de interes pentru nobilimea vremii care a descoperit în aceste locuri spațiul ideal de agrement.
Atât de populară a devenit Loara încât regii Franței și-au stabilit aici reședințele de vară, construind palate elegante și somptuoase care totuși încă mai păstrau o parte din spiritul vechilor fortărețe dar doar prin elemente de arhitectură exterioară. Aici, un rol esențial l-a avut regele Francisc I care a adus constructori tocmai din Italia pentru a-i amenanja domeniile. Motivul acestei alegeri e oarecum simplu: în Italia renașterea era în floare iar regele Franței dorea ca acest spirit artistic să se regăsească și în țara sa, dacă nu în altă parte măcar în reședințele regale.
Începând cam din secolul XVI apare un nou stil arhitectonic definit de spiritul francez și care se desparte de rădăcinile sale renascentiste italienești. Castele de pe Valea Loarei încep să fie construite cu un plan simetric și cu fațade ridicate în jurul unui ax central. Însă va fi foarte greu să aflați exact câte castele se găsesc de-a lungul cursului râului Loara. Asta pentru că sunt cel puțin 50 de castele dar în același timp, deoarece însuși conceptul de castel s-a modificat de-a lungul timpului atât de mult, numărul lor poate fi chiar dublu în funcție de perspectiva din care se privesc lucrurile. Cert este că Franța chiar este o țară a castelelor și că, la o adică, Castelele de pe Valea Loarei reprezintă cea mai densă concentrație de astfel de edificii, construită oriunde în lume.
La pas printre Castelele de pe Valea Loarei
Ar fi dificil să trecem în revistă toate Castelele de pe Valea Loarei, sunt prea multe pentru un astfel de experiment. La schimb însă, vom aduce în fața dumneavoastră câteva dintre cele mai frumoase edificii de acest gen situate de-a lungul cursului râului Loara.
Chateau Amboise este unul dintre cele mai vechi dintre Castelele de pe Valea Loarei. A fost construit pe locul unei vechi fortărețe și a aparținut unuia dintre conții de Anjou până când constructia si terenurile din jur au fost…confiscate de către regele Ludovic al VII-lea datorită importanței strategice a acestui loc. Mai târziu, prin 1492, cam pe când la noi în Moldova, Ștefan cel Mare bătea turci și ridica mânăstiri, pe Valea Loarei aveau loc schimbări importante.
Regele Carol al VIII-lea, recent întors din Italia, de unde își procurase numeroase piese de mobilier, statui și tablouri sub formă de pradă de război, decide reconstruirea castelului într-o formă mai apropiată de ideile renascentiste ce îl cuceriseră pe timpul șederii sale în Italia. Din păcate pentru el, doar trei ani mai târziu Carol moare fără să apuce să își vadă terminată lucrarea. Însă tot răul spre bine, căci regii următori au continuat lucrările iar când a venit rândul lui Francisc I să preia efortul de construcție, acesta l-a invitat pe Leonardo da Vinci să vină și să lucreze la proiectul edificiului. Iar artistul asta a și făcut vreme de cîțiva ani până când a murit, trupul său fiind îngropat chiar aici.
La fel ca multe dintre cele mai importante din Castelele de pe Valea Loarei, Chateau Amboise a trecut până la urmă în proprietatea statului francez, singurul suficient de potent financiar pentru a susține întreținerea acestui vast imobil.
Castelul Blois are o poveste ceva mai tristă chiar dacă și el este situat pe Valea Loarei. Este situat pe malul de Nod-Est al fluviului în orașul cu același nume. Însă dacă vreme de aproape 100 de ani între 1498 și 1598 el a fost reședință pentru nobilii din casele de Orleans si de Valois, ulterior el a fost destul de neglijat iar în timpul Revoluției Franceze a căzut pradă furiei maselor în încercarea acestora de a se răzbuna pe toate suferințele cauzate de nobilime. Din fericire, odată cu anul 1845 începe un amplu proces de restaurare ce va reintroduce Chateau Blois pe harta cu Castelele de pe Valea Loarei.
Chenonceau, pe de altă parte, rămâne unul din cele mai faimoase și mai admirate dintre Castelele de pe Valea Loarei. Asta pentru că arhitectura sa este pur și simplu extraordinară chiar dacă construcția este realizată pornind de la o fostă moară fortificată. Însă puține lucruri mai amintesc de vechea moară iar Chenonceau și-a câștigat în timp numele de Castelul Femeilor pentru că aici au locuit unele dintre cele mai faimoase și mai influente femei din întreaga Franță. Vorbim aici de amanta regelui Henric al II-lea, Diane de Poitiers, de Louise de Lorraine-Vaudémont, ultima dintre reginele provenite din Casa de Valois, apoi mai este Madame Dupin, rudă îndepărtată cu celebra George Sand și mai apoi în scenă intră și Madame Pelouze, cea care va restaura această clădire.
Chiar și grădinile castelului amintesc de talentul pe care femeile îl au la decorațiuni. Ele reprezintă și în ziua de azi o parte esențială a castelului, formată din alei maiestuoase, pe marginea cărora cresc flori multicolore. Și tot în acest perimetru se mai găsesc și fostele grajduri regale dar și o fermă în toată puterea cuvântului.
Nu cu foarte mult timp în urmă, folosind planurile trasate cu mult timp în urmă, aici a fost ridicat și un superb labirind verde, ai căruri pereți sunt constituiți din arbuști de Taxus baccata. Și să nu uităm că dintre toate Castelele de pe Valea Loarei, acesta este singurul loc menționat de celebrul Honoré de Balzac în cartea sa Caterina de Medici.
Este greu să creezi un top cu Castelele de pe Valea Loarei în ordinea frumuseții lor însă cel mai adesea, Castelul Chambord este considerat un model în acest sens, cel mai frumos și cel mai elegant. Căci aici capodopera arhitecturală este fructul unei idei a regelui Francisc I care a transformat un spațiu mocirlos în cel mai mare castel de pe întreaga vale a Loarei. Ba mai mult, desenul arhitecturii îi este atribuit tot lui Leonardo da Vinci care ar fi gândit numeroase elemente spectaculoase cum ar fi o scară în dublă spirală sau acoperișul cu numeroase turnuri. Aici Ludovic al XIV-lea își ținea faimoasele partide de vânătoare și tot în Castelul Chambord, Moliere îi prezenta regelui cele mai noi piese de teatru ale sale.
Desigur, aici nu am făcut decât să exemplificăm câteva dintre castelele ce populează malurile fluviului Loara. Adevărul este că această zonă ar fi extraordinar de frumoasă chiar și fără aceste edificii spectaculoase. Dar pe de altă parte, Castelele de pe Valea Loarei au adus faimă Franței și sunt motivul principal pentru care mii de turiști vin în această zonă în fiecare an.
