Lacul Titicaca este cea mai înaltă cale navigabilă din lume cu o altitudine medie de 3812 metri. Pe el pot circula chiar și nave de mare tonaj iar suprafața de aproape 10000 de kilometri pătrați îl transformă în cel mai mare lac din America de Sud.
Iar dacă în jurul său s-au țesut nenumărate legende și povești, azi el se află la granița dintre Bolivia și Peru fiind intens tranzitat, mai ales că majoritatea celor 41 de insule ale sale sunt dens populate.
Lacul Titicaca și legenda sa
Se spune că lacul s-a format în urma unui potop din Anzi și că după aceea, Inti, zeul Soarelui și-a trimis pe pământ o fiică și un fiu aici pentru a-i educa pe oameni și a-i învăța să îl adore. Acești doi copii erau Manco Capac și Mama Ocllo. Venind dinspre Est, de unde ar fi existat Insula Soarelui, ei au sosist pe o barca. Manco Capac arăta asemenea unui luntraș local, îmbrăcat într-un poncho de culoare roșie iar Mama Ocllo, aplecată peste fusul ei pe care torcea lână la de lamă. Iar locul în care el, fiul Soarelui și-a înfipt toiagul de aur, acel loc s-a numit Cuzco și acolo s-a născut o nouă civilizație.
Lacul Titicaca, fiind situat la o înălțime atât de mare, are parte de o climă cel puțin extremă unde diferențele de temperatură dintre zi și noapte variază foarte mult. De fapt, media temperaturilor este mai mică de 10 grade Celsius chiar dacă ziua temperaturile pot ajunge și la 25-30 de grade. Deci prin urmare noaptea se înregistrează valori negative. Dar, pentru că există un ”dar” și aici, lacul acționează ca un acumulator de căldură ceea ce face ca în zonă să se poată cultiva din plin orz, porumb și cartofi. Apropo, știați că America Centrală este țara natală a porumbului?
Datorită sărăcirii populației de pește în urma pescuitului și a populării apelor cu păstrăv curcubeu care a eliminat alte specii endemice de pește, bună parte din lacul Titicaca a fost transformată în anul 1978 în rezervație națională, asigurându-se astfel protecția florei și faunei. De asemenea s-a urmărit ca aici să se dezvolte turismul dar fără a fi distruse tradițiile și obiceiurile culturale ale zonei.
Turismul este într-adevăr foarte dezvoltat pe Lacul Titicaca și numeroase vapoare circulă pe aici oferind o perspectivă deosebită asupra lacului și a insulelor de pe el. Însă cu adevărat interesante sunt ambarcațiunile tradiționale din trestie totora care circulă pe lac de secole sub diferite forme. Iar dacă vă întrebați cum au ajuns aici vapoarele ce se pot vedea pe lac, ei bine…Multe dintre ele au fost cumpărate de peste ocean iar altele au fost construite local. Însă toate au trebuit aduse pe bucăți și reconstruite pe marginea lacului.
De-a lungul întregului mal există numeroase hoteluri și restaurante în preajma principalelor localități ce oferă nu numai o perspectivă deosebită peste lacul Titicaca dar și preparate tradiționale sau muzica specifică locuitorilor de aici.
