Mânăstirea Dragomirna este una din multele frumuseți pe care Bucovina le oferă cu drag călătorului sosit aici din toate colțurile lumii. Iar dacă alte biserici din acest dulce colț de Românie sunt mai vechi, Mânăstirea Dragomirna iese cu siguranță în față prin aspectul său deosebit dar și prin faptul că este foarte accesibilă oricui dorește să o viziteze, locul său aflându-se la doar 10 km mai la Nord de Suceava.
Construită din inițiativa mitropolitului Moldovei Crimca, Mânăstirea Dragomirna a fost ridicată între anii 1602 și 1609 într-un spațiu de o rară frumusețe. Dar dacă ceva este cu adevărat remarcabil la acest complex creștin, acela e faptul că după ridicarea sa, el a influențat stilul arhitectural al tuturor celorlalte construcții de gen realizate ulterior în Bucovina.
Mânăstirea Dragomirna prin istorie
Probabil că cel mai evident aspect este cel al lipsei picturilor exterioare de pe biserica principală, lucru motivat de faptul că în acea perioadă resursele alocate edificiului au fost direcționate cu precădere pentru apărare și mai puțin spre decorațiuni. Să nu uităm că era o vreme în care armatele otomane realizau raiduri frecvente în Moldova iar zidurile înalte ce înconjurau Mânăstirea Dragomirna erau singurul lucru care țineau această amenințare la distanță.
Totuși, dacă pictura tinde spre un stil minimalism, măcar la exterior, adevărul este că Mânăstirea Dragomirna se menține pe linia lăcașelor de cult creștin ortodoxe cu o arhitectură tipic moldovenească: acoperișuri cu aspect piramidal, un plan cruciform specific bizantin, mici detalii de factură gotică și numeroase basoreliefuri decorative.
Prima biserică ridicată la Mânăstirea Dragomirna este biserica mică ori Biserica Schitului cum i se mai spune. Este un lăcaș micuț și modest ce are doar altar, naos și pridvor într-un stil de amintește și de alte biserici din Nordul Moldovei. Iar dacă ar fi să ne luăm după o pisanie din cimitirul locului, autorii acestei bisericuțe ar fi Chir Anastasie Crimcovici, episcop de Rădăuți și cei doi frați Lupu Stroici și Simion care au întemeiat bisericuța în anul 1602.
Cea de-a doua biserică de la Mânăstirea Dragomirna este cunoscută drept Biserica Mare și a fost ridicată din inițiativa Mitropolitului Crimca al Moldovei. Finalizarea ei a fost făcută în anul 1609, moment în care a primit hramul Pogorârii Sfântului Duh. Din păcate, deși datează cam din aceeași perioadă cu cea mică, Biserica Mare a suferit unele daune la nivelul picturii, cel mai probabil datorită condițiilor de mediu și lipsei unor restaurări adecvate.
Dar dacă fresca este parția deteriorată, Mânăstirea Dragomirna s-a păstrat în rest incredibil de bine și ea a rămas deschisă chiar și în perioada comunismului ceea ce este remarcabil. Azi însă, orice restricții legate de turismul monahal au dispărut iar la Mânăstirea Dragomirna chiar funcționează un mic hotel destinat turiștilor și pelerinilor ce ajung aici. Condițiile sunt bune iar șederea la Mânăstirea Dragomirna vă va deschide poarta într-o oază de liniște și calm puternic contrastantă cu ritmul agitat al vieții cotidiene.
