Aşa cum ştim deja, România este o ţară splendidă plină de locuri fantastice cu o încărcătură istorică deosebită. Din această categorie face parte şi Castelul Sturdza, localizat în Satul Miclăuşeni, la aproximativ 20 de kilometri de Roman. În momentul de faţă, Castelul Sturdza este inclus în lista monumentelor istorice a Iaşiului, fiind o construcţie impunătoare realizată în stil neogotic.
Castelul actual a fost ridicat între anii 1880-1904 la iniţiativa soţilor Sturdza, Gheorghe şi Maria. În trecut, terenul pe care stă mândru Castelul Sturdza era de fapt o moşie întinsă unde ţăranii munceau din zori şi până în seară. Fraţii Sturdza, mai exact Gheorghe Sturdza s-a gândit să-şi extindă averea şi să construiască un conac pe teritoriul fermei de la Miclăuşeni. Gheorghe Sturdza reuşeşte să construiască un conac superb, o construcţie care amintea oarecum de Palatul Culturii din Iaşi.
Câţiva ani mai târziu, Castelul din Miclăuşeni ajunge în proprietatea Episcopiei Moldovei şi conform spuselor locuitorilor, o parte din mobilier este sustras din clădire şi transferat în locuinţele joase din sat. Mai mult decât atât, unele piese de mobilier sunt distruse în momentul în care sunt băgate în casele modeste. Mobilierul din castel avea o înălţime de 3 metri iar locuitorii au fost nevoiţi să îl scurteze, tăind bucăţi din el, pentru că doar aşa ar fi intrat în casele lor.
În anul 2003, celebrul regizor român Sergiu Nicolaescu a surprins câteva scene din filmul Orient Express chiar la Castelul Sturdza. Renumitul regizor a reuşit să vadă frumuseţea edificiului dincolo de clădirea parţial distrusă. În acelaşi an, autorităţile hotărăsc că edificiul din Miclăuşeni trebuie să intre sub reparaţii de urgenţă şi aşa încep lucrările de restaurare şi consolidare. După fotografii şi din amintiri s-a încercat reproducerea picturilor şi a obiectelor decorative. O parte din mobilierul existent, uşi, ferestre, lambriuri, scări interioare şi parchetul original sunt restaurate.
Castelul Sturdza urmează, în principal, liniile stilului neogotic, dar există şi influenţe baroce. Influenţele neogotice se evidenţiază şi în decoraţiuni, turnuleţe, armuri, steme, toate acestea conferă clădirii semnificaţii aparte şi o propulsează în topul celor mai frumoase edificii din ţara noastră. Interiorul Castelului Sturdza era foarte preţios, scări centrale din marmură de Dalmaţia duceau spre etajele superioare, sobele din teracotă, porţelan şi faianţă asigurau încălzirea, în timp ce mobilierul din lemn de trandafir, atent sculptat adăpostea fel de fel de obiecte elegante. Parchetul din paltin, stejar şi abanos fusese adus de peste hotare, din Austria, iar pereţii interiori fuseseră pictaţi în ulei.
Astăzi, interiorul Castelului Sturdza nu mai este atât de bogat ca odinioară, însă mult mai important este faptul că eforturile de recondiţionare au dat roade. Astfel, vizitatori de pretutindeni pot simţi aerul istoric al regiunii, deşi nu au trăit niciodată în acele vremuri de glorie.
