Masivul Everest este cel mai înalt munte al Pământului aflându-se la 8848 metri deasupra mării. S-a format în regiunea Mahalangur din Himalaya, incluzând mai multe vârfuri vecine, dintre care Everest rămâne cel mai înalt. Nimic nu se compară cu perisajul real al Everestului, nici imaginile surprinse cu cele mai performante aparate foto nu reuşesc să redea cu adevărat măreţia sa.
De-a lungul timpului au existat numeroşi curajoşi care au considerat Everestul o provocare. Anul 1921 este momentul în care un mic grup de britanici încearcă escaladarea muntelui şi reuşesc să ajungă până la cota 7000. În anul următor decid să mai facă o încercare şi ajung până la 8320 de metri, devenind astfel primii oameni care au urcat vreodată peste 8000 de metri. Prima ascensiune de succes pe Everest are loc în anul 1953 când 2 prieteni alpinişti reuşesc să ajungă până în vârf. Pentru a lăsa un semn că au ajuns până acolo cei 2 îngroapă în zăpadă câteva dulciuri şi o cruce mică.
Everestul rămâne totuşi un loc periculos şi imprevizibil. În încercările lor de a escalada cel mai înalt munte din lume, mulţi alpinişti şi-au găsit sfârşitul, de cele mai multe ori în avalanşe uriaşe. Frigul extrem cauzează degerături, epuizarea, lipsa de oxigen toate contribuie la creşterea numărului de morţi. Statisticile arată ca 150 de cadavre din numărul oficial de morţi nu au fost recuperate şi cu siguranţă nu vor mai fi găsite niciodată.
Muntele Everest atrage mulţi alpinişti cu experienţă, însă pot avea acces şi începători dar cu posibilitatea de a angaja un ghid personal. Deşi traseele din Everest nu pun probleme s-au luat aceste măsuri de securitate pentru situaţii imprevizibile cum ar fi stări de rău la altitudini mari, vreme neprielnică, vânt puternic, pericol de a se forma avalanşe de gheaţă. Deseori altitudinea foarte ridicată şi aerul rarefiat pune pericole şi celor mai experimentaţi alpinişti, marea majoritate folosesc măşti cu oxigen pentru a ajunge până în vârf. Totuşi, au existat şi alpinişti care nu au folosit oxigen suplimentar, însă totul depinde de organismul şi rezistenţa fiecăruia.
Desigur altitudine impresionantă a Masivului Everest face ca flora şi fauna să fie destul de sărăcăcioase. La înălţimi mari, a fost observată o specie de păianjeni negri care se ascund în diverse crăpături şi se hrănesc cu fel de fel de insecte îngheţate aduse de vânt. De asemeni specii de păsări zboară la altitudini mari şi se hrănesc de regulă cu resturi lăsate de alpinişti.
La poalele muntelui se află Mănăstirea Rongbuk considerată a fi “Pragul Sacru al Muntelui Everest” şi este loc de pelerinaj accesat de cei ce vor pleca în marea loc călătorie pe munte, dar şi de cei care nu vor face acest lucru. Se consideră că acesta este spaţiul unde enoriaşii vor fi binecuvântaţi cu energie divină, de mare ajutor pe parcursul întregii călătorii.
Muntele Everest este o destinaţie de vis, însă se adresează persoanelor puternice dornice de a se aventura într-o călătorie necunoscută şi plină de primejdii. Totuşi, anual, numeroşi turişti şi bărbaţi şi femei pornesc în aventura vieţilor lor şi marea majoritate reuşesc să atingă vârful de 8848. Însă totul stă în pregătirea fizică şi mai ales în cea psihică de dinaintea parcurgerii traseului.
