Capul Bunei Speranțe este o bucată de țărm ce iese în ocean, nimic deosebit aici dacă locul nu ar fi devenit cunoscut drept cea mai sudică parte a continentului african. De fapt, odinioară se considera că acesta este punctul ce despărțea Oceanul Atlantic de cel Indian. Însă azi se știe că, deși se află în extremitatea de jos a Africii, Capul Bunei Speranțe nu este cel mai sudic punct, această onoare revenindu-i Capului Agulhas. Însă chiar și așa, din punct de vedere geografic, raportându-ne la Ecuator, orice vas care trece de acest punct începe să călătorească spre Est mai mult decât spre Sud, depășind astfel limitele Africii.
Istorie la Capul Bunei Speranțe
Primul explorator care a ajuns la Capul Bunei Speranțe a fost exploratorul Bartolomeu Dias. Era anul 1488 iar Dias s-a gândit să boteze acest loc cu numele Cabo des Tormentas, sau altfel spus, Capul Furtunilor. Însă mai târziu, a fost redenumit de regele Ioan al II-lea al Portugaliei ca Cabo da Boa Esperança, în traducere Capul Bunei Speranțe, motivat fiind de senzația de optimism pe care a oferit-o această rută de călătorie spre Indii dar și spre Estul globului în general. Primii care au întrevăzut o oportunitate aici au fost olandezii. Astfel, aici a fost instalată o tabără de reaprovizionare a Companiilor Olandeze a Indiilor de Est în anul 1652. Iar mai târziu, când tabără s-a transformat în oraș, ea a căpătat un nume prea cunoscut azi: Cape Town. Din ultima zi a anului 1687, aici s-a stabilit o colonie de Hughenoți, pionieri protestanți ce au ajuns aici din Olanda, trimiși fiind pentru a se ocupa la Capul Bunei Speranțe de agricultură și întreținerea pământului. Iar dacă la început a fost vorba doar de o mică mână de oameni, ulterior colonia a crescut exponențial, 150 de ani mai târziu, aceasta întinzându-se pe sute de kilometri în jurul capului.
Mai târziu, Imperiul Britanic a cucerit de două ori colonia de la Capul Bunei Speranțe, rămânând în posesia sa până în 1910 atunci când s-a constituit Uniunea Independentă a Africii de Sud, actuala Republică Sud-Africană. De atunci datează una din legendele apelor de aici care se referă la Olandezul Zburător, celebra corabie de pirați fantomă care avea la bord doar mateloți blestemați.Destinul acestui vas era să navigheze mereu în apele de la Capul Bunei Speranțe dar niciodată să nu reușească a ajunge în port.
Capul Bunei Speranțe oferă o bogăție extraordinară în materie de floră și faună, întreaga zonă fiind încadrată în categoria parcurilor naționale. Cu un habitat ce variază de la munți stâncoși la plaje nisipoase și coaste abrupte, aici își duc viața circa 250 de specii de păsări și animale. Dintre acestea, cei mai cunoscuți sunt babuinii Chacma, asociați mereu cu Capul Bunei Speranțe și care pot fi găsiți doar aici. Ei își duc viața în 11 grupuri ce totalizează aproape 400 de indivizi, fiind favoriții turiștilor care vin aici.
