Taj Mahal nu este doar un monument de arhitectura ci și o operă de artă dedicată unei mari iubiri. Construcția, ridicată de împăratul Shah Jahan în memoria soției sale Mumtaz Mahal, se află în Agra, regiunea Uttar Pradesh din India.
Aici, înconjurat de o grădină superbă și numeroase alte clădiri de importanță mai mică, mauzoleul Taj Mahal amintește zi de zi turiștilor și vizitatorilor veniți aici din întreaga lume că acolo unde există credință totul este posibil.
Cum s-a născut Taj Mahal
India a fost cu secole în urmă o țară bogată și puternică, mult mai importantă decât ceea ce știm în ziua de azi. Era epoca imperiului Mughal, ce îngloba bună parte din subcontinentul indian și nu numai. Însă în 1631, Shah Jahan, conducătorul de atunci, a suferit o grea pierdere: Mumtaz Mahal, a treia sa soție, a murit în timp ce dădea naștere celui de-al 14-lea copil al șahului.
Cronicile vremii arată cum Shah Jahan, îndurerat de pierderea suferită, a decis sa ridice un monument care să oglindească nu doar iubirea ce i-a purtat-o lui Mumtaz Mahal ci însuși paradisul așa cum este arătat în Coran: o construcție amplasată în mijlocul unei grădini luxuriante, străbătută de curgeri de apă și înconjurată de un zid care să o separe de restul lumii.
Ridicat în nu mai puțin de opt ani, mauzoleul principal a fost doar începutul, construcția întregului complex ținând 22 de ani, timp în care peste 20.000 de oameni au lucrat zi de zi. Iar pentru ca Taj Mahal să arate mai frumos ca orice altă clădire din India, șahul a adus arhitecți și experți în construcție chiar și din Europa, cerând cel mai înalt grad de măiestrie în realizarea decorațiunilor interioare și exterioare.
Este interesant de văzut că în Islam, imaginile sunt interzise în locurile religioase, în schimb, arta religioasă permite folosirea cuvintelor, pereții fiind acoperiți cu lungi texte din Coran, scrise în marmură neagră ce contrastează cu albul orbitor al clădirii. Iar aceste decorațiuni, împreună cu modelele geometrice ale clădirii, cu decorațiunile specifice artei persane și cu domul enorm ce domina întregul mausoleu, întregesc imaginea unui spațiu miraculos, rupt parcă de restul lumii.
În funcție de ora la care este vizitat, mausoleul Taj Mahal poate surprinde cu altă culoare, căci materialele din care este făcut exteriorul clădirii reflectă lumina soarelui, creând efecte coloristice dintre cele mai diferite: dimineață la prima oră, monumentul pare învăluit într-un roz pal iar seara se schimbă într-un alb-gălbui în timp ce la prânz, totul radiază într-un alb strălucitor.
Intrarea în Taj Mahal nu este tocmai ușoară. Deși spațiul este deschis vizitatorilor, toți cei ce pășesc înăuntru sunt bine controlați la intrare și au obligația de a lăsa toate bunurile personale la intrare cu excepția banilor, sticlei de apă și a aparatului foto. Însă întregul chin se va merita pe deplin atunci când, odată terminate formalitățile, porțile se vor deschide iar Taj Mahal se va arăta în întreaga sa frumusețe, măreț și cu mult mai impresionant decât ar putea vreo fotografie să îl descrie vreodată.
