Cunoscută în zilele noastre ca şi Palatul Parlamentului, clădirea Casa Poporului sau Casa Republicii aşa cum era denumită în perioada ceauşistă este situată în Bucureşti, mai precis în Sectorul 5. Clădirea impresionează mai ales prin structura sa impunătoare, prin masivitate, măsurând 270 metri lungime, 240 metri lăţime, 86 metri înălţime şi 92 metri sub pământ.
Dupa cutremurul din 1977, Nicolae Ceauşescu a ordonat refacerea clădirilor din Bucureşti şi a organizat un concurs la nivel naţional cu scopul delegării persoanei ce se va ocupa de acest aspect. Concursul a durat 4 ani, câştigătoarea fiind o tânără de 28 de ani, pe numele ei Anca Petrescu, devenită arhitect şef a acestui proiect grandios. Nimeni nu a realizat atunci că edificiul va intra de 3 ori în Cartea Recordurilor: cea mai grea clădire din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume şi cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafaţă din lume.
La construcţia clădirii s-au folosit tone de materiale ca: ciment, marmură, oţel, nisip, sticlă, cristal, lemn, bazalt, piele. De asemeni, clădirea a fost decorată cu covoare, candelabre şi draperii lucrate manual care valorează o avere.
La ridicarea edificiului şi-au adus contribuţia activă aproximativ 20 000 de persoane, ce au lucrat în trei schimburi nu mai puţin de 7 ani. Pe lângă efortul depus, lucrătorii s-au expus unor pericole iminente, dat fiind faptul că se lucra zi şi noapte în ploaie, ger, caniculă sau ninsoare, la înălţimi foarte mari. Se spune că o parte dintre lucrători au murit, mai mult decât atât Nicolae Ceauşescu ar fi ordonat uciderea unei părţi dintre aceştia pe simpul motiv că secretele ascunse din timpul construcţiei nu vor fi divulgate niciodată.
Pe locul unde astăzi se înalţă falnic Palatul Parlamentului, exista odată un cartier bucureştean vechi ce avea numele de Uranus. În momentul în care Nicolae Ceauşescu a hotărât să amplaseze grandioasa clădire pe acest spaţiu, în Uranus trăiau câteva zeci de mii de persoane, în căsuţe mici şi modeste. La ordinul dictatorului aceştia au fost obligaţi să-şi mute locuinţa în blocurile din apropierea fostului cartier. O cincime din capitală, aproximativ 40 000 de clădiri, biserici, spitale, locuiţe, monumente au cazut la pământ sub ordinul comunist.
Structură
Clădirea Palatul Parlamentului este organizată pe 12 nivele de suprafaţă şi alte 9 subterane, totalizând un număr de aproximativ 1000 de încăperi. Edificiul deţine 2 parcări subterane, o sală de concerte, 4 restaurante, 3 biblioteci, 440 de birouri, mai mult de 30 de saloane. Sălile din Palatul Parlamentului poartă numele unor personalităţi remarcabile sau evenimente importante pentru poporul român, astfel încât să poată fi mai uşor de identificat şi reperat: Sala Nicolae Bălcescu, Nicolae Iorga, Alexandru Ioan Cuza, Sala Drepturilor Omului, Sala Unirii sunt doar câteva dintre ele.
Palatul Parlamentului este deschis vizitelor turiştilor zilnic între orele 10-16, cu excepţia zilelor în care au loc evenimente de anvergură. Vizitatorii pot vedea segmente din subsolul clădirii, dar şi panorama Bucureştiului de pe acoperişul acesteia. Şi turiştii străini pot vizita Palatul Parlamentului, fiind accesibile tururi ghidate în mai multe limbi de circulaţie mondială. Accesul în clădire se face numai pe baza actului de identitate
