Poate suna ciudat dar chiar nu este, Podul de apă Magdeburg reprezintă o soluție tipic germană pentru unirea a două canale navigabile supra-traversând Elba, unul dintre cele mai mari râuri ale țării. Astfel au fost conectate Mittellandkanal și Elbe-Havel Canal, oferind navelor comerciale și de pasageri o variantă de traversare ușoară fără a fi nevoie să se coboare în albia Elbei pentru ca mai apoi să se urce înapoi de cealaltă parte.
Deși la noi în țară se poartă transportul cu tirul pentru absolut orice, germanii sunt oameni mult mai practici care s-au învățat de multă vreme încoace să caute cele mai eficiente soluții pentru problemele apărute. Prin urmare, țara este străbătută de mai multe canale navigabile majore. Unele naturale, altele construite de mâna omului, aceste căi de transport și comunicare reprezintă o rețea vitală pentru economia germană. Prin urmare eficientizarea lor a fost mereu o prioritate.
Podul de apă Magdeburg, soluția perfectă
Pe la începutul secolului trecut, inginerii germani au început să se gândească la un sistem de a uni două dintre cele mai mari canale navigabile ale țării fără a mai fi nevoie să se recurgă la traversarea râului Elba care adesea scădea sau creștea în funcție de nivelul precipitațiilor.
Soluția a fost Podul de apă Magdeburg, un proiect neobișnuit dar care nu depășea capacitățile constructive ale Germaniei. Problema a fost că lucrările s-au oprit pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial iar după aceea, Germania a fost împărțită în două iar construcția a fost din nou amânată, de această dată pe o perioadă nedefinită.
După 1990, reunificarea Germaniei a adus din nou în prim-plan canalele de transport iar Podul de apă Magdeburg a redevenit o prioritate. Astfel, lucrul la această mega-structură a fost reluat în 1997 cu un cost estimat la 500 de milioane de euro și o perioadă de construcție de câțiva ani.
Rezultatul este pe cât de ingenios pe atât de impresionant: cu ajutorul a 25.000 de tone de oțel a fost creat un apeduct lung de un kilometru și lat de 34 de m, cât să încapă chiar și cea mai mare barjă la care vă puteți gândi. Iar de fiecare parte a apeductului există ”trotuare” suficient de largi pentru a facilita accesul pietonal căci Podul de apă Magdeburg nu este doar o construcție foarte practică ci și un obiectiv turistic. De aceea, siguranța a fost pusă pe primul plan, iar bazinul apeductului, adânc de aproape 5 metri, este ”tapițat” pe margini cu foi groase de cauciuc care poate amortiza un eventual impact cu un vas. Totul în spiritul tehnologiei și siguranței.
La modul cel mai practic Podul de apă Magdeburg este doar un apeduct de dimensiuni respectabile. Chiar și postul german Deutsche Welle l-a comparat la inaugurarea sa cu o cadă de baie lungă de un kilometru. Însă importanța sa este vitală din punct de vedere economic pentru că unește portul Berlin cu toate celelalte porturi din bazinul Rinului. În cadrul aceluiași proiect, au fost construite și mai multe ecluze ce permit accesul vaselor atât dinspre cât și înspre Elba și canalul Elbe-Havel.
