Peșterile Waitomo au o istorie destul de lungă, fiind descoperite pentru prima dată în 1887 de către doi exploratori, englezul Fred Mace și șeful de trib Tane Tinorau. Cei doi au plecat împreună în încercarea de a descoperi secretele ascunse din Peșterile Waitomo, dar aveau să afle mai mult decât se aşteptau. În călătoria lor nu au descoperit doar una dintre cele mai frumoase serii de peșteri din Noua Zeelandă, ci și un fenomen straniu, neobișnuit și de-a dreptul fascinant: un cer înstelat ascuns în adâncurile pământului.
Acum mai bine de 30 de milioane de ani, povestea peșterilor Waitomo a început cu formarea depozitelor de calcar pe fundul oceanului planetar. La foarte mult timp după aceea sistemul de peșteri s-a format în urma mai multor cutremure, acestea producând la rândul lor numeroase fisuri prin care apa de ploaie de la suprafață s-a infiltrat și a creat un spectacol unic de stalactite ce par să se prelingă de pe tavan asemenea unor țurțuri.
Atunci când Tane Tinorau și Fred Mace și-au construit prima plută cu care să pătrundă în adâncul întunecat din Peșterile Waitomo, nu aveau de unde să știe ce vor descoperi acolo. Pentru ei, ca exploratori la finele secolului XIX, ceea ce urmau să intreprindă era aproape la fel de impresionant cum este pentru noi acum escaladarea Everestului sau o incursiune cu batiscaful până la epava Titanicului.
Peșterile Waitomo și viermii luminoși
Primul lucru pe care cei doi l-au descoperit în Peșterile Waitomo a fost o încăpere mare și spațioasă pe al cărei tavan părea că se vede cerul înstelat. Cum în mod evident amândoi știau că așa ceva este imposibil, și-au tras pluta spre una din laturile grotei, apropiindu-se de ciudatul tavan. Nu mică le-a fost surpriza când au descoperit „vinovații” pentru aceste lumini ciudate: niște licurici ce emiteau fiecare câte o mică luminiță. În încăpere erau sute sau mii de astfel de vietăți astfel că întregul tavan era luminat, iar acea strălucire se reflecta și în apa de dedesubt, amplificând și mai mult efectul ireal al locului.
Încântați de noua lor descoperire cei doi au revenit aici în nenumărate ocazii, iar mai târziu Tane Tinorau și-a extins căutările descoperind o cale de acces direct de pe uscat, aceeași pe care o folosesc astăzi miile de turiști ce vin aici anual.
Începând cu 1889, Tinorau și soția sa au început să joace rog de ghizi pentru călătorii ajunși aici ca să exploreze la rândul lor Peșterile Waimoto și să descopere grota cu licurici.
În schimbul unui preț aproape simbolic, exploratorii de ocazie puteau să se delecteze vreme de câteva ore în subteranul de unde ieșeau cu amintiri de neegalat.
Din 1906 Peșterile Waimoto au intrat în administrarea guvernului Noii Zeelande unde au rămas vreme de peste 80 de ani până când, în 1989, au fost trecute din nou în proprietatea moștenitorilor lui Tane Tinorau. De altfel, chiar și astăzi, mulți dintre angajații de aici sunt descendenți direcți ai familiei șefului de trib.
Un tur prin Peșterile Waitomo durează aproximativ 45 de minute și include un drum cu barca prin minunata peșteră cu viermi luminoși, de departe una din multele atracții turistice unice din Noua Zeelandă.
