Biserica Mântuitorului de pe Sângele Vărsat sau mai canonic spus, Biserica Învierii Mântuitorului este una din principalele atracții turistice din St. Petersburg, unul din orașele istorice ale Rusiei. Aici, exact pe locul unde a fost ridicată biserica, a fost asasinat Ţarul Alexandru al II-lea pe 13 martie 1881.
Este un edificiul elegant, ridicat în cel mai pur stil rusesc, cu decorațiuni bogate și mai multe plăci comemorative ce amintesc de faptele acestui conducător de țară.
Cu toate că este mai puțin evident pentru cine nu îi cunoaște istoria, numele de Biserica Mântuitorului de pe Sângele Vărsat a devenit foarte popular printre turiștii străini ce vin aici. Nici nu este de mirare de vreme ce el este asociat cu cea mai frumoasă biserică din St. Petersburg. Însă foarte puțini dintre vizitatorii ei știu ce sacrificii a cerut construcția ei și prin câte a trecut acest edificiu într-un secol și mai bine de când a fost ridicat.
Proiectul a fost inițiat în 1883, în vremea țarului Alexandru al III-lea, ca un memorial dedicat tatălui său. Însă lucrul a progresat foarte încet atât datorită cheltuielilor foarte mari cât și pentru că Biserica Mântuitorului de pe Sângele Vărsat a fost gândită de la început pentru a fi un edificiu impozant și foarte bogat în decorațiuni. Prin urmare, construcția a fost finalizată abia în anul 1907, în timpul Țarului Nicolae al II-lea, cam cu un deceniu înainte de trecerea la comunism.
Biserica Mântuitorului de pe Sângele Vărsat, un monument comemorativ
Pe locul exact unde Țarul Alexandru al II-lea a fost rănit mortal de bomba unui atentator, fiul său a ridicat un altar elaborat (așezat la polul opus celui normal din biserică), acoperindu-l cu topaz, lazurit și alte pietre semi prețioase dar lăsând expuse și o parte din pietrele simple de pe caldarâmul fostului drum. Chiar și din punct de vedere arhitectural, Biserica Mântuitorului de pe Sângele Vărsat este mult diferită de orice alt edificiu de acest gen din St. Petersburg. Ea sare în ochi datorită stilului medieval rus, în total contrast cu barocul și neoclasicul ce se regăsește aproape peste tot în oraș.
Interiorul bisericii este o adevărată operă de artă, fiind aproape complet acoperit cu mozaicuri. Acestea au luat locul picturii clasice, fiind o mostră de măiestrie artistică. Fiecare zonă descrie vizual o altă scenă biblică, ele fiind separate prin linii fine, aproape artistice. Tocmai de aceea este păcat faptul că în 1917, la răsăritul Revoluției Ruse, Biserica Mântuitorului de pe Sângele Vărsat a fost aproape complet devastată și jefuită, fiind grav deteriorată. Iar mai târziu, ea a fost închisă definitiv în anii 30 de către guvernul sovietic.
Între timp, orașul își schimbase numele în Leningrad și, după cum probabil știți, aici s-au dus unele dintre cele mai feroce lupte ale celui de-al Doilea Război Mondial, când orașul a fost asediat vreme îndelungată. În acele vremuri, porțile clădirii au fost din nou deschise. Dar de această dată, Biserica Mântuitorului de pe Sângele Vărsat nu a funcționat ca lăcaș de cult ci ca morgă temporară, odată în plus, aici scurgându-se sângele vărsat de ruși. Dar, din nou, edificiul a fost grav deteriorat fără ca cineva să își dea interesul în a-l conserva în vreun fel.
După război, vreme de 20 de ani, Biserica Mântuitorului de pe Sângele Vărsat a funcționat ca depozit de alimente, în special legume, ceea ce i-a adus rușinoasa poreclă de Biserica Mântuitorului de pe Cartofi. Însă în anii 70, ea a fost trecută în administrarea Catedralei Sf. Isaac iar după 27 de ani de restaurare, a fost pentru prima dată deschisă publicului. Azi, ea nu funcționează ca biserică, deși uneori se mai țin și slujbe aici. Rolul ei principal fiind cel de muzeu.
