Gara de Nord din București este una dintre cele mai vechi stații feroviare din țară, dacă nu chiar cea mai veche. Ea a fost inaugurată în a doua jumătate a secolului XIX și la început deservea trenurile de pe o singură rută.
Dar pe măsură ce țara și-a dezvoltat o infrastructură rutieră, Gara de Nord a devenit un punct nodal pe harta drumurilor de fier din România, un monument de arhitectură și un punct terminus pentru toți cei ce doreau să ajungă în Micul Paris bucureștean.
Pentru că în 2012 Gara de Nord și-a serbat împlinirea a 140 de ani de existență poate ar trebui să spunem că existența ei a fost condiționată de una din primele linii de cale ferată din țară: ruta Roman-Galați-București-Pitești. Inițial stația era mult mai mică, ea fiind cunoscută la începuturi drept Gara Târgoviștei, nume împrumutat de la Calea Târgoviștei, arteră mult mai cunoscută azi drept Calea Griviței.
Gara de Nord, de la o simplă stație la cea mai importantă gară feroviară
Inaugurată la 13 septembrie 1872 în prezența majestății sale regele Carol I, Gara de nord a devenit destul de repede un nod important în rețeaua de transport călători a acelor vremuri. Țineți cont că în afară de tren nu mai exista nici o altă modalitate rapidă de a călători prin țară. Astfel, construcția începe să își arate primele limitări încă de la finele secolului XIX ceea ce a făcut ca în vara anului 1944 – chiar dacă țara era în plin război – să se înceapă resistematizarea și extinderea stației cu lungirea peroanelor și introducerea unor sisteme de semnalizare moderne și performante.
Între anii ’50 și finalul deceniului 8 al secolului trecut, Gara de Nord s-a transformat în principala stație de cale ferată a țării. Depoul Grivița și atelierele gării s-au extins foarte mult iar transportul în comun din Capitală a fost astfel conceput încât să acopere afluxul de călători înspre și dinspre Gara de Nord. Iar în anii ’70 și ’80, extinderea rețelei de metrou a dus la construirea unei stații chiar în perimetrul terminalului CFR. Toate aceste măsuri au dus la crearea celui mai important nod de transport călători din România, un punct tranzitat zilnic de mii de oameni.
Din păcate, Ceaușescu nu agrea foarte mult această clădire cu reminișcențe din perioada monarhică astfel încât demolarea ei a fost programată pentru 1992, cu doi ani prea târziu pentru regimul său care nu a mai apucat Crăciunul anului 1989. Însă dacă demolarea a fost anulată, economia de piață și-a pus adânc pecetea pe eficiența căilor ferate române care au intrat într-un puternic declin. Chiar și așa, la o estimare din 2009, prin Gara de Nord treceau zilnic minim 10000 de călători, cu un vârf de peste 15000 în perioada sărbătorilor de peste an.
