Biserica Neagră reprezintă cel mai important punct de reper din Orașul de pe Tâmpa. Un edificiu ridicat acum mai bine de 700 de ani și care a fost pe rând biserică catolică și mai apoi evanghelică, fiind reconstruită parțial după un incendiu care i-a distrus acoperișul și i-a afumat pereții, de unde și numele de Biserica Neagră.
Fiind construită în mod inițial în stil gotic, Biserica Neagră a devenit în timp, cea mai importantă reprezentantă a stilului gotic din oraș. Însă începuturile ei se pierd în negura Evului Mediu când i-a fost pusă prima piatră de temelie în anul 1383. Era o vreme în care târgul Brașovului începe să se afirme din punct de vedere cultural, comercial și economic. Însă lucrările au fost întrerupte în 1421 după o invazie a turcilor iar mai târziu, după 1471 au fost reluate după un proiect simplificat. În plus, deși inițial a fost ridicată pentru a servi ritului catolic, Biserica Neagră a trecut și ea prin filtrul reformelor inițiate la jumătatea secolului XVI, motiv pentru care edificiul a devenit destul de repede parte a comunității evanghelice.
Cum și-a căpătat numele Biserica Neagră
Pe 21 aprilie 1689, Biserica neagră este cuprinsă de flăcări care distrug tot interiorul și acoperișul, transformând edificiul într-o ruină înnegrită de fumul incendiului. A fost o tragedie ce putea duce la sfârșitul monumentului însă Biserica Neagră a renăscut la propriu din propria cenușă într-un superb stil baroc îmbinat cu rămășițele gotice ale construcției precedente. A fost utilizat un proiect de bazilică în trei nave, toate egale ca înălțime care se încadrau în profilul de biserici masive, similare unor hale, model ce a fost promovat de-a lungul secolelor XV și XVI în spațiul germanic.
Covoarele din Biserica Neagră
Foarte puține locuri din lume se pot lăuda cu o colecție așa de mare de covoare orientale precum Biserica Neagră. Majoritatea dintre ele datând din secolele XV-XVI, covoarele au fost adunate aici de-a lungul anilor din donații sau prin trecerea lor din posesie privată în cea a bisericii.
Se bănuie că obiceiul colecționării de covoare orientale a apărut după Reforma religioasă, care interzicea în Biserica Neagră la fel ca în oricare alt lăcaș de cult, prezența imaginilor, a iconografiei sau a sculpturilor cu caracter religios.
Vizitatorii ce intră în Biserica Neagră sunt întâmpinați cu un tezaur cultural de excepție compus din piese de interior vechi, din frescele rămase dar și de statuia învățatului Honterus de Harro Magnussen, reformator, umanist și reprezentant al pionieratului în sistemul de învățământ transilvănean.
Biserica mai ascunde și un altfel de bogăție, tezaurul de parament ce a fost neglijat până la începutul secolului nostru când mai mulți specialiști au descoperit aici o bogată colecție de straie bisericești, multe dintre ele țesute cu fir de aur sau argint, brodate din cele mai fine mătăsuri și cu caracteristici ce le plasează istoric încă de pe la începuturile acestui edificiu. Se presupune că veștmintele catolice au fost ulterior adaptate la luteranism.
În timpul verii și nu numai, în Biserica Neagră au loc frecvente concerte de orgă, un obicei început încă din 1953 și continuat și azi de artiști, fini cunoscători ai acestui instrument.
