Așezată pe culmi de munte, Mânăstirea Tismana, cel mai vechi complex monahal (încă viu) din Țara Românească, este înconjurată de un superb peisaj natural ce combină măreția stâncilor cu căldura verdelui ce împodobește pădurile din jur. Alături de ea se mai găsește și Peștera Sfântului Nicodim dar și o superbă cascadă ce își aruncă apa de la 40 de metri înălțime în Râul Tismana. Toate acestea i-au făcut pe numeroșii călători ce au ajuns pe aceste plaiuri să descrie Mânăstirea Tismana ca fiind fără de seamăn în țara ei sau pe oriunde.
Mânăstirea Tismana este ctitoria Cuviosului Nicodim cel Sfințit de la Tismana. Acesta a proiectat întregul așezământ monahal și prin eforturile sale susținute de domnitorii Radu Negru Voievod, Dan I și Mircea cel Bătrân, a reușit să ridice una dintre cele mai frumoase mânăstiri din țară. Desigur, nu oricine putea obține așa de ușor sprijinul domniei pentru ridicarea de lăcașe de cult, însă Sfântul Nicodim avea un mare avantaj, el fiind înrudit după mamă cu familia Basarabilor, aflați în acel secol pe tronul Țării Românești.
Un motiv esențial pentru care Mânăstirea Tismana are o deosebită valoare istorică este biserica adăpostită între zidurile sale. Aceasta a fost sfințită pe 15 august 1378 cu hramul de ”Adormirea Maicii Domnului”. Iar dacă arhitectura sa în stil bizantin o diferențiază clar de alte construcții similare ridicate mai târziu în Țara Românească, interiorul este cu atât mai spectaculos. Asta pentru că aici, de-a lungul secolelor, picturile originale nu au fost distruse ci pur și simplu acoperite de noi fresce realizate cu ocazia celor câteva renovări majore la care biserica a fost supusă.
Însă, dacă în 1732, fresca originală este refăcută, în special în Naos și Altar, cea din pronaos este acoperită și peste ea se realizează altă lucrare în ton cu stilul pictural al vremii și respectând noile canoane iconografice. Acest lucru a permis ca la restaurarea din 1955, echipa condusă de pictorul G. Russu să poată să extragă noua frescă, descoperind-o pe cea veche și să o renoveze. Însă, fapt nemaiîntâlnit nicăieri în Europa, pictura extrasă nu a fost distrusă ci păstrată în muzeul de la Mânăstirea Tismana și pe pereții coridoarelor din clădirile cu chilii.
Mânăstirea Tismana, comoară națională
Ar fi multe lucruri de spus despre Mânăstirea Tismana dar ar fi bine să amintim câteva vorbe despre tezaurul de aici. Căci fiind atât de veche și primind mereu daruri de la toți domnitorii valahi, zestrea mânăstirii a fost la un moment dat printre cele mai mari din cele trei țări române. Însă multe dintre avuțiile lumești ale lăcașului s-au pierdut în timp ca urmare a stricăciunilor aduse în timp de atacurile hoardelor păgâne sau a deciziilor conducerii țării. Căci da, în perioada comunistă, o parte din tezaurul de la Tismana a fost dus la Muzeul de Artă al României.
Pe de altă parte, a fost o vreme când țara și-a lăsat întreaga bogăție în grija acestei mânăstiri. Era luna iulie a anului 1944 iar înaintarea trupelor sovietice ”eliberatoare” punea mari probleme legate de tezaurul țării. Astfel se decide ca acesta să fie adus la Mânăstirea Tizmana și ascuns la loc sigur. Prima dată se încercă depozitarea lui într-una din pivnițele de aici. Dar ulterior, pentru mai multă siguranță, el va fi mutat în Peștera de la Mânăstirea Tizmana.
