Într-o vreme în care aflatul orei este apanajul aproape exclusiv al dispozitivelor digitale, nu foarte mulți români mai știu că în România există Muzeul Ceasului, o expoziție unică pentru țara noastră, excepțională prin conținutul ei. De la cele mai vechi la cele mai elegante și de la cele mai simple la adevărate opere de inginerie mecanică, cele peste 1000 de exponate pe care Muzeul Ceasului le are în patrimoniu îmbie la o incursiune prin istoria ceasurilor și ale producătorilor acestora.
Povestea acestei instituții începe cu un singur om. Profesorul N.I. Simache a inițiat și organizat Muzeul Ceasului la începutul anilor ’60. Dar la acea vreme nu se putea pune problema unei expoziții separate așa că vreme de aproape o decadă, ceasurile și celelalte exponate legate de această temă au putut fi vizionate în incinta Palatului Culturii, funcționând ca o secție a Muzeului de Istorie a orașului Ploiești. Asta până când patrimoniul muzeului, permanent îmbogățit prin noi achiziții, a crescut dincolo de posibilitățile de expunere ale respectivului sediu.
Prin urmare, Muzeul Ceasului a fost mutat în Casa Luca Elefterescu, un frumos imobil ridicat în 1830 și care a fost special amenanjat pentru a găzdui exponatele muzeului. Era anul 1972 și în sfârșit planurile profesorului Simache se îndepliniseră. Era primul (și până în ziua de azi singurul) muzeu dedicat ceasurilor din țară și una dintre puținele astfel de instituții din Europa.
Muzeul Ceasului, istoria măsurării timpului
Această instituție de cultură nu este importantă doar prin prisma exponatelor sale ci și pentru că reușește să ofere o imagine coerentă a istoriei măsurării timpului încă de la începuturile acestei științe. Astfel muzeul prezintă cadrane solare, ceasuri arzătoare sau cu apă, ceasuri bazate pe nisip și chiar mecanisme antice, suprinzătoare prin complexitatea lor.
Cel mai vechi ceas de aici a fost produs în anul 1562 și este impresionant chiar și azi prin numărul de date ce le oferă, fiind unul dintre primele ceasuri astronomice. De asemenea, Muzeul Ceasului din Ploiești mai deține pendule construite în stil Ludovic al XIV-lea, elegant decorate cu elemente de bronz, aur și esențe de lemn exotic dar și piese mai târzii din secolele XVIII și XIX.
Foarte interesante mai sunt tablourile cu ceas în stil Biedermeier și pendulele de perete a căror artă nu se manifestă doar în mecanismele extraordinar de precise ci și în cutiile artistic sculptate cu decorațiuni bogate. Dar acesta este doar începutul pentru că expoziția include și ceasuri mult mai…comune, așa numitele ceasornice populare, accesibile și clasei de mijloc însă cel puțin la fel de elegante chiar și în absența materialelor extravangate.
Însă cele mai valoroase exponate nu sunt cele mari ci cele mai mici, ceasornicele de buzunar și ceasornicele bijuterii, mostre de măiestrie ale meșterilor ceasornicari din Franța, Anglia sau Olanda. Iar în vremuri mai recente, Muzeul Ceasului din Ploiești oferă o imagine a mecanismelor contemporane cu piese produse de firme celebre precum Patek Philippe, Omega sau Zenith.
