Nu foarte departe de orașul Ovidiu se află și o insuliță ce poartă numele cunoscutului poet antic. Un spațiu inedit, excelent pentru cei ce doresc să se bucure de liniște vreme de câteva ore și să se relaxeze într-o zonă prea puțin atinsă de mâna omului. Insula Ovidiu este unul din ultimele colțuri de natură nealterată dar și leagănul unei legende unice.
Legenda nașterii insulei Ovidiu
Încă din vremuri străvechi, poporul român a fost plin de imaginație și de dorința de a explica necunoscutul, de a da un sens lucrurilor ce par a fi peste înțelegerea omului de rând. Și poate tocmai de aceea, localnicii au conceput o legendă unică cu privire la motivul pentru care insula Ovidiu s-a format așa cum e ea azi.
Povestea spune că acum mult-mult timp, pe aceste plaiuri au trecut Dumnezeu și Sf. Petru, cei doi fiind coborâți pe pământ pentru a mai cerceta printre oameni și a vedea câți sunt buni și câți sunt răi. Și astfel au ajuns în locurile în care azi e lacul Siutghiol. Însă atunci, lacul nu exista ci în locul lui era o vale mare, locuită doar de oameni avari și răi.
Toată ziua au încercat Dumnezeu și Sf. Petre să găsească un om care să îi adăpostească la venirea nopții dar nimeni nu a avut milă de ei și atunci, într-o ultimă încercare, cei doi au urcat pe o colină unde era o casă singuratică. Aici i-a primit o femeie săracă, care i-a invitat înăuntru, spunându-le totuși că nu are ce să le dea de mâncare pentru că e săracă.De altfel, legenda spune, nimeni nu venea la această sărmană femeie decât Ovidiu, poetul bătând uneori drumul chiar de la Roma pentru a o întreba cum este și ce mai face.
Dumnezeu a îndemnat-o pe bătrână să meargă totuși să mulgă vaca iar femeia a dat ascultare chiar dacă știa că bietul animal e sterp. Dar ca să vezi minune, vaca a dat lapte din belșug iar mai apoi, tot la îndemnul celor doi drumeți, sărmana femeie a aruncat o mână de făină în focul sobei și imediat s-a copt o frumusețe de pâine ce tot creștea atunci când cei trei mâncau din ea.
A doua zi dimineață, Dumnezeu și Sf. Petre plecaseră deja când femeia s-a trezit dar ieșind afară, a văzut că toată valea ce era până mai ieri, se transformase într-un frumos lac cu apa curată și albă iar casa ei se afla acum pe o insulă măricică, nu foarte departe de mal. Iar femeia surprinsă, l-a chemat și pe Ovidiu ce înnoptase la ea în altă cameră, să vadă și el minunea. Dar sărmanul, surprins peste măsură, s-a transformat în stană de piatră.
O oază de liniște în insula Ovidiu
Ca să ajungeți pe acest petec de pământ, va trebui să luați un vaporaș care circulă la intervale frecvente. Însă imediat ce vă veți apropia de malul ce marchează insula Ovidiu, veți descoperi că nimic din ce ați citit despre acest loc reușește să îi redea cu adevărat frumusețea. Circa jumătate din spațiul de pământ a fost amenajat în scop turistic păstrând însă un stil rustic și echilibrat. Întregul spațiu este o oază de verdeață iar pe ici pe colo veți putea să vedeți chiar și fazani ori lebede circulând nestingherite. Tot aici puteți să găsiți și un restaurant cu delicioase specialități pescărești iar dacă doriți puteți chiar să vă cazați aici la niște prețuri decente în condiții de trei stele.
