Crucea de pe Caraiman a fost ridicată pe masivul cu același nume în amintirea și pentru a onora amintirea soldaților români căzuți pe fronturile de luptă ale Primului Război Mondial iar locul a fost ales pentru că din vârful Caraimanului, crucea poate fi văzută noaptea pe tot întinsul județului Prahova radiind în întuneric.
Proiectată de Georges Cristinel și Constantin Procopiu, monumentul a fost executat în aproximativ doi ani de zile, timp în care Casa Regală și Regina Maria cu predilecție, au supravegheat lucrările pentru a se asigura de calitatea acestora. De altfel, Societatea Cultul Eroilor, aflată la rându-i sub patronajul Majestății Sale Regina Maria, s-a implicat considerabil în lucrările de ridicare cerute de Crucea de pe Caraiman, în ciuda condițiilor grele de lucru mobilizându-se un număr impresionant de tineri.
Datorită locației greu accesibilă și a posibilităților tehnice limitate, materialele necesare pentru Crucea de pe Caraiman au trebuit să fie transportate pe etape: mai întâi traversele de fier, cimentul, lemnul și alte elemente necesare construcției au fost aduse cu trenul în stația CFR Bușteni. De aici, urcate în care cu boi, acestea au fost urcate prin Bușteni, Sinaia, Platoul Bucegi și Vârful Caraiman în timp ce materialele mai ușoare s-au transportat cu funicularul din dotarea Fabricii de Hârtie din Bușteni.
Desigur aceasta a fost doar prima parte a proiectului pentru că odată ridicată, Crucea de pe Caraiman trebuia și iluminată iar la acea dată nu exista încă o rețea electrică suficient de extinsă sau posibilități pentru a trage curent până în vârful muntelui. De aceea, soclul pe care a fost ridicată Crucea Eroilor Neamului a trebuit să joace un rol dublu, fiind în același timp și cameră în care funcționa un mic generator menit să alimenteze cele peste 300 de becuri montate pe cruce.
În perioada comunismului, monumentul a fost amenințat de mai multe ori cu distrugerea sau vandalizarea, mai ales că simbolul creștin nu era tocmai pe placul noului regim. Ba chiar a existat o idee ca brațele orizontare să îi fie tăiate iar în vârful ei să fie amplasată o stea roșie. Din fericire însă, chiar și în perioada de glorie a comuniștilor s-au găsit totuși oameni care să aprecieze motivul pentru care a fost ridicată Crucea de pe Caraiman.
La începutul anilor ’90 a fost tras un cablu iar Crucea Eroilor Neamului a fost racordată direct la rețeaua electrică a orașului Bușteni. Din păcate, numeroși turiști ajunși în pe Culmile Caraimanului au vandalizat monumentul și astfel, în doar câțiva ani acesta a rămas din nou în întuneric. Dar în 2003, cu ajutorul unor echipe de salvamontiști s-au reluat lucrările de modernizare a iluminatului cu becuri de câte 500W iar în 2004 Crucea de pe Caraiman s-a aprins din nou.
Dacă vreți să ajungeți la Crucea Eroilor Neamului, puteți să o faceți în mai puțin de un sfert de oră, fie cu telecabina Bușteni-Babele fie cu cea ce leagă Peștera de Babele. Alte soluții implică folosirea traseului Jepii Mici (doar vara) sau a traseelor marcate de la Vârful Omu ori de la cabana Babele.
