Biserica Precista este unul dintre cele mai vechi monumente cu caracter istoric din Galați. Înălțată pe un deal de lângă faleza Dunării, acest lăcaș de cult fortificat a jucat în trecut și rol de apărare împotriva armatelor cotropitoare, în special a turcilor ce atacau adeseori aceste locuri. La acea vreme, Precista era cea mai înaltă clădire din oraș și din turnul ei se putea observa atât Valea Dunării cât și întreaga suprafață a orașului.
Biserica Precista nu este prima construită pe acel amplasament, înaintea ei, chiar din secolul XVII, aici exista o biserică din lemn, cu ziduri de apărare de jur împrejur. Însă prin 1647 fiul primului ctitor și fii unui anume Coman din Brăila purced la ridicarea unui edificiu mult mai impozant, construit din piatră și cărămidă solidă.
Proiectul a fost realizat în bună măsură după moda vremii, cu un pod deosebit de solid și un turn – clopotniță, ambele fiind menite să ascundă și protejeze oamenii în caz de atac. Se spune că la construcția Bisericii Precista s-au folosit numai materiale românești: lemn de la Covurlui, piatră de râu și nisip adunat de pe malul Dunării dar și cărămizi ori blocuri mari de piatră aduse din ruinele castrului roman de la Tirighina.
Tot ca un zvon pare să fie și faptul că de undeva de sub Biserica Precista ar fi pornit un tunel ce se pierdea undeva pe malul celălalt al Dunării, traversând această distanță direct pe sub fluviu. Din păcate, această poveste pare să fie mai puțin credibilă de vreme ce în acea perioadă nu ar fi putut exista tehnologia necesară pentru a întări și păstra un astfel de tunel.
Este interesant de remarcat la arhitectura acestui edificiu ca Biserica Precista ascunde cu mult mai multe secrete decât pot fi văzute la prima vedere cu ochiul liber. Astfel, pereții, pornind de deasupra ferestrelor și până la acoperiș, sunt dubli și permit mișcarea în voie pentru oricine ar dori să treacă pe aici. Iar în altar, măiestrit ascunsă, există o încăpere ce era folosită pentru ascunderea bunurilor prețioase în caz de atac.
De-a lungul vremii, Biserica Precista a avut de suferit în numeroase rânduri datorită atacurilor și luptelor duse în zonă. Au fost documentate astfel incendiul pornit de otomani în 1711, distrugerile masive produse în timpul războaielor dintre ruși, otomani și austrieci (1735-1739, 1769-1774), noi distrugeri produse de turci în 1821 dar și cutremurul din 1940 care a șubrezit atât de tare structura bisericii încât aceasta a trebuit să fie închisă.
După o restaurare parțială în anii 1953-1957, Biserica Precista a încetat să mai fie folosită pentru oficierea slujbelor și a fost transformată în muzeu. A fost o soluție ce i-a permis mai târziu să scape de febra demolării lăcașelor religioase, fiind conservată pentru viitoarele generații.
Cea mai recentă consolidare a avut loc în primii ani de după revoluție atunci când structura de rezistență a edificiului a fost reabilitată iar Biserica Precista a putut să își reia rolul și slujirea fiind sfințită din nou în noiembrie 1994 de IPS Casian Crăciun, pe atunci Arhiepiscop al Dunării de Jos.
