Orașul subteran Derinkuyu este o structură antică săpată în stâncă de către Imperiul Median. Aflat în provincial Nevșehir din Turcia, acest oraș se întinde până la o adâncime de 60 de metri, fiind la origini suficient de mare pentru a adăposti până la 20.000 de mii de oameni, o valoare impresionantă chiar și în ziua de azi.
Uimitor și impresionant Orașul subteran Derinkuyu este doar unul dintre cele câteva complexe subterane ce au fost construite pe teritoriul fostei Capadocii. Însă spre deosebire de altele, acesta a fost în bună măsură deschis pentru vizitare începând cu 1969 ceea ce înseamnă că oricine poate veni aici pentru a descoperi cu proprii săi ochi neobișnuitul acestui loc.
Absolut remarcabil, Orașul subteran Derinkuyu nu era format doar din simple galerii. În caz de nevoie, tunelurile puteau fi sigilate cu uși făcute din piatră ce erau mutate prin rostogolire. Fiecare nivel putea fi închis și astfel atacatorii ar fi putut fi ținuți la distanță pentru perioade foarte lungi de timp.
Construit în roca vulcanică moale specifică regiunii capadociene, este foarte posibil ca începuturile acestui oraș să se regăsească în secolele VIII sau VII înaintea erei noastre, sau cel puțin așa afirmă Ministerul Culturii din Turcia. Însă la acea vreme Derinkuyu nu ar fi avut aceeași amploare pe care o putem vedea în ziua de azi.
Orașul subteran Derinkuyu în epoca bizantină
Tocmai de aceea arheologii presupun că Orașul subteran Derinkuyu a fost mult extins în perioada bizantină. În favoarea acestei afirmații stă și un detaliu foarte interesant din arhitectura acestei cetăți subterane.
Dacă patru dintre nivelele sale se continuă în aceeași structură, între cel de-al treilea și cel de-al patrulea nivel există o intrare către un set de trepte aproape verticale. Acestea duc către nivelul cu numărul cinci, acolo unde este situată o mică biserică, săpată în stâncă sub forma unei cruci. Iar dovezile legate de viața creștină nu se opresc aici. Printre diverse camere ale căror utilizări sunt destul de clare, există la al doilea nivel și una puțin mai deosebită, cu acoperișul în formă de boltă unde se presupună că ar fi funcționat o școală religioasă.
În cadrul acestei construcții complexe găsim și un puț cu adâncimea de circa 55 de metri, o soluție ingenioasă și simplă pentru a asigura ventilația întregii citadele. Dar tot pe aici se extrăgea și apa atât pentru sătenii aflați la suprafață cât și pentru locuitorii din orașul subteran Derinkuyu.
În cartea zoroastrică Vendidad există referințe la ceea ce se crede că ar fi orașul subteran Derinkuyu, iar acolo se spune că acesta ar fi fost folosit ca locuință pentru refugiații din timpul imperiului Persan-Acaemenid. Dar din păcate, aceasta nu este neapărat cea mai solidă dovadă că săpăturile ar fi fost inițiate de către perși.
În timp arheologii au descoperit în orașul subteran Derinkuyu mai multe artefacte, majoritatea provenind de pe la jumătatea perioadei bizantine. De altfel, astăzi se știe că întreaga zonă este brăzdată de foarte multe tunele ce leagă diferite așezări săpate în stâncă între ele.
